Mirea Roxana Mihaela - Maria

Buna, eu sunt… Maria,
Sora geamana a Marei
Insa, eu sunt mai cuminte
Nu-s ca ea … o zgatie!

Ce pot sa va spun de mine
N-am decat o jucarie
Preferata, e de pluş
Un simpatic catelus.

A, si am uitat sa spun
Ma mai joc din cand in cand
Cu baloane de sapun
Pe mamica asteptand.

Ce imi place tare, tare
Pot spune, chiar slabiciune
Orice sortiment ea are
Bombonica, ooo bomboaneee!

Deaia-am dintii cariati
Si-s mai grasunica asa
Dar ma place mama mea
Ca sunt buna, ca sunt rea.

Eu pe Mara o iubesc
Chiar de-i nazdravana ea
Tare o mai indragesc
Pentru ca e sora mea!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 18.02.2012)

Lucian Dumbravă - Noapte pentru vise

E noaptea când în gânduri se-ascund frumoase vise,
Copiii se retrag în patul dinspre Est ;
Călduţe plăpumioare se-ntind neadormite
Ca la surplus de vise să dea câte un rest.

Pernele cuminţi dau semn de nerăbdare,
Gata să primească noaptea, până-n zori !
Toţi copiii lumii dorm şi fiecare
Are-n visul lui un înger în culori.

Iată, şi părinţii adorm ca-ntr-o veghere,
Ca într-o-mbrăţişare de suflet maternal.
E linişte şi pace. Un înger în cădere
Deschide aripi albe deasupra unui mal.

E linişte, e pace, e noapte cât cuprinde ;
Copiii lumii-adorm sub gândul delicat.
O legănare lină de ramură cuminte,
Sub vise dulci, de-argint, e tot ce s-a-ntâmplat.

Mirea Roxana Mihaela - Pelin

Stau cu dragostea in gand
Caci la masa nu se poate
Gust amar adulmecand
Si cuvinte-abandonate…

Un pelin mi-ai dat in dar
Fara constientizare
In al inimii sertar
L-am ascuns pentru pastrare.

Dar nu pentru prea mult timp
N-am destula naftalina
Pentru acest anotimp
Pelin mult sa intretina.

N–am de gand sa mai primesc
Pentru mult timp de acum
Daruri ce se ofilesc
Si nu au niciun parfum!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 18.02.2012)

Irina Nedelciu - Nu sunt nimic

Nu sunt nimic pe acest pământ
Umbresc doar locul... parcă-s crâng
Un crâng cu pomi secătuiţi
Fără de frunze... pustiiţi

Nu sunt nimic în astă lume
Nu am esenţă... nu am nume
Sunt doar o umbră rătăcită
De ceţuri negre ... hăituită

Nu sunt nimic în univers
Când găuri negre am în vers
Nimic... nimic nu îmi străluce
E tot un hău... ce mă tot duce....

A Whisper Away - Vibrație și rugă

Las mâna gândului prelungă
să se-ntindă moale către luna
ce își aruncă peste mine lungă,
albă, rece, rătăcită umbra.

E liniște ca de-nceput de lume,
călcând fuioarele de nori
doar inima își sparge fără nume
bătăile pierdutelor chemări.

Pe cearcăne adun mărunte
vibrații calde, umede din stele
ce-mi desenau cândva sub frunte
magie albastră în toate ale mele.

Călcâiul ce a călcat odată în venin
îl spăl în rugă cu lumânare-aprinsă
și colțul frunții de-atâtea gânduri plin
îl voi clăti cu roua dimineții strânsă.

Whisper ~ 18.02.2012

Radu Adrian Gelu - Prietenii

Bobiţă... este un blând căţel,
cu blăniţa-i moale e frumuşel,
are urechi lungi şi mătăsoase,
ochii mari ce natura-i donase...

Mititel şi drăgălaş, luaţi aminte
nu strică, nu roade, e cuminte,
ascultător, curat, harnic la joacă,
nici-cum pe maidan el nu pleacă...

Un prieten bun de joacă el are
pe Pufi motanul fără asemănare,
năzdrăvan, curios şi foarte pufos,
oricum la şotii e cel mai ambiţios...

Ei se tot aleargă-n joacă zglobie,
casa toată-i plină de a lor veselie,
Bobiţă mai cu grijă calcă covorul,
Pufii-n a sa frână, zice că-i vaporul...

Mai şi zboară-n mieunat ca avionul,
pe pervaz la ghivece luând staniolul,
şi de pe canapea-n aterizare el sare,
ca la trambulină lui Bobiţă-n spinare...

Dar cuţu se fereşte, nu are supărare,
lătrându-i apoi vesel: Măi ştrengare!...
şi care pe care, cursa continuă iară,
cine-i în stare la prins codiţa-n rute...

Dacă-n joacă Pufi răstoarnă ghiveciul,
pe canpea, dus doarme pezevenchiul,
iar Bobiţă dând din codiţă cere iertare,
la cearta stăpânei, amicului-n apărare...

Prieteni sunt mereu, chiar şi la culcare,
de sub păturica-i moale dând ascultare
motanului, cuţu-i numai ochi şi urechi,
la poveştile citite din cărţile cele vechi...

Andrei Nica - Ardeiul buclucas

Frățiorul meu Matei,
A mâncat azi un ardei
Că e dulce, a crezut
Dar s-a înșelat cam mult.

Și-l pișcă limbuța rău,
Vai de frățiorul meu.
Apă multă a băut,
Problema n-a dispărut.

Oh, vai mie,nu se poate,
Toată ziua ma va arde.
Nu-mi doresc decât atât,
să pot spune: Mi-a trecut!

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Mariei (Partea a V-a)

Lume, lume! Bună seara!
Iarăşi vă salută Mara!
Şi vă spun că am ajuns
La povestea despre...tuns!

Da, tuns, aţi citit voi bine
Şi-o să vă miraţi de mine.
Toată lumea s-a mirat
Ce-am fost în stare să fac.

Povestea-i cu Victoraş,
Un copil de la oraş
Cu nas cârn şi urechi mici
Ce venise la bunici.

El mă cunoştea prea bine
Şi-a vrut să se joace cu mine.
Cum nu ştia nici un joc...
Am inventat eu pe loc.

Într-un sertar am găsit
O foarfecă de croit
Şi-apoi....ce să mă ascund!
M-am gândit frumos...să-l tund!

Şi m-am apucat de treabă
Uşurel şi fără grabă
Ştiu că aveţi întrebări
Vă răspund: L-am tuns "cărări" !

Oricum avea părul mare
Părea altă arătare
Cu urechile lui mici
Semăna cu un arici.

Aşa că m-am apucat
Să îl tund neapărat
Că venise făr" să ştie
La Mara la frizerie...

Nu vă spun cum a ajuns
Când am terminat de tuns...
Meritam felicitări
Pentru-asemenea cărări!

Atât că nu ştiu de ce
Revoltate-s mamele
Mama lui şi mama mea
C-am făcut aşa ceva.

Mie-mi place ce-a ieşit!
Că l-am tuns chiar reuşit.
Îns-acuma nu-l mai lasă
Bietul, să iasă din casă.

Şi-am aflat şi adevărul
Stă-nchis până-i creşte părul
C-ar râde de el oricine
C-a venit la tuns la mine.

Ştiţi...nici eu nu ies din casă
Fiindcă mama nu mă lasă
Până marţi sunt pedepsită
Pentru-această "reuşită"!

Cu aşa urmări...se ştie
Că mă las de frizerie!
Dar de tot, nu m-oi lăsa
Inventez eu altceva!

Hai că plec şi v-am pupat,
Până mâine pe-nserat.

17.02.2012, Zavoianu Vali

Epigonul Rastalmacit - Ningea

Ningea ca despre viata
Aseara-n gandul tau
Si m-ai trezit,tacuta,
Sa vad cat mi-e de greu

Ma copereau troiene
Si drumul nu-l gaseam
Stateam ,asa ,o vreme,
Si parca hibernam .

Ma cuprindeau polare
Ma desprindeam cu greu
Ma afundam mai tare
In orizontul meu .

Treceam ,de dupa soapte,
Din patimirea mea ,
Un vant de miazanoapte,
Drumeagul ,greu ,croia.

Din muntii mei ,lasata,
O ciuta tresarea
Era intaia data
Cand, libera,dorea .

La cumpana de ape
Ne-am adunat , chemati ,
De-aceleasi ganduri tandre,
Vibram ,imaculati !

Si-nlantuind privirea,
Cu-nversunarea ei,
Un dor mari trairea,
Acum , si-n ochii ei !

Cu cat ningea
Mai mult ,cu disperare,
Cu-atat mi-era dorinta
Mai darza ,si mai mare .

Si pana dimineata
M-am lasat invins,
Iubirea mea ,de-o viata
Ce tainic m-a aprins !

17.02.2012

Mirea Roxana Mihaela - Sentiment ciudat

Esti ciudat sentiment amar
Si nu te inteleg deloc
De parca-as fi intr-un cosmar
Cu personaj de ventriloc

O nebuloasa-n capul meu
Si-mi vine sa zbier de durere
Sa exprim intr-un arheu
Aceasta stare de neplacere

Sa deschid ochii, vreau, acum
Sa cred c-a fost un vis urat
Dar este-atat de greu, precum,
Lipite-mi sunt genele inzavorat.

Si stau in intunericul ud
O tacere ma apasa
Nu pot, acum, nici sa aud
Ma-ncearca o stare de angoasa

Ciudatule dispari, te rog!
De ce ma strangi atat de tare
Ma lasi sa port un monolog
In loc sa-mi dai eliberare…


(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 17.02.2012)