Las mâna gândului prelungă
să se-ntindă moale către luna
ce își aruncă peste mine lungă,
albă, rece, rătăcită umbra.
E liniște ca de-nceput de lume,
călcând fuioarele de nori
doar inima își sparge fără nume
bătăile pierdutelor chemări.
Pe cearcăne adun mărunte
vibrații calde, umede din stele
ce-mi desenau cândva sub frunte
magie albastră în toate ale mele.
Călcâiul ce a călcat odată în venin
îl spăl în rugă cu lumânare-aprinsă
și colțul frunții de-atâtea gânduri plin
îl voi clăti cu roua dimineții strânsă.
Whisper ~ 18.02.2012
să se-ntindă moale către luna
ce își aruncă peste mine lungă,
albă, rece, rătăcită umbra.
E liniște ca de-nceput de lume,
călcând fuioarele de nori
doar inima își sparge fără nume
bătăile pierdutelor chemări.
Pe cearcăne adun mărunte
vibrații calde, umede din stele
ce-mi desenau cândva sub frunte
magie albastră în toate ale mele.
Călcâiul ce a călcat odată în venin
îl spăl în rugă cu lumânare-aprinsă
și colțul frunții de-atâtea gânduri plin
îl voi clăti cu roua dimineții strânsă.
Whisper ~ 18.02.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu