Mă doare dulce frumuseţea ta
Mor şi renasc în fiece secundă
Adulmecând, zănatec, lumea mea imundă
Nu mă găsesc - că-s scai de umbra ta!
Vreau să mă naşti bătrân şi preacurvit
De tine. Apoi, ca în ecou să-mi strigi
Că-s îngerul de mucava ce ţi-l înfigi
Sub tâmpla unde te-am blagoslovit
Văd luna cum ne joacă-un renghi tembel
În cumetrie cu seninul acru
Când buzele îţi crapă de sângele rebel
Eu îţi strivesc în palme sânul sacru
Lupoaică-mi pari şi n-ai găsit o haită
Să te-mpresoare – dorul meu te iartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu