poem obscur de Renate Müller

nu mai scot tristeţea din mine
ochii-mi sunt tulburi
secaţi

de lacrimi prea plină mi-e inima

în ea plutesc feţi frumoşi înecaţi
i-a aruncat o furtună în mine

pletele lor…

s-au agăţat de alge

de rădăcini în mocirlă