Iar cartea vieţii… Domnu-a răvăşit-o,
De ger cuprins în zloată şi dinţii ne vibrează
Te ţin încă aproape, din tine ,,n-am zbughit-o,,!
Numai acolo, mă simt... nespus de bine
Înnumăr iar petale, mă perpelesc la foc,
Cât mi-aş dori să mă păstrezi în tine
Să prindem împreună… şi cel din urmă joc.
Nu poate fi mirare, că doi într-unu-am fi
Numai în doi călca-vom covorul pe furiş
De-aceea tot te rog… nu mă mai ocoli
Nu pot ieşi din tine decât, numai pieziş.
Dilema ce-am avea-o, ar fi... cum am putea
Să ne plimbăm prin suflet, cum e pe cer, o stea
O noapte să dormim în cuib făcut de tine
Şi următoarea seară, în leagănul, din mine...
09.12.2012
Numai acolo, mă simt... nespus de bine
Înnumăr iar petale, mă perpelesc la foc,
Cât mi-aş dori să mă păstrezi în tine
Să prindem împreună… şi cel din urmă joc.
Nu poate fi mirare, că doi într-unu-am fi
Numai în doi călca-vom covorul pe furiş
De-aceea tot te rog… nu mă mai ocoli
Nu pot ieşi din tine decât, numai pieziş.
Dilema ce-am avea-o, ar fi... cum am putea
Să ne plimbăm prin suflet, cum e pe cer, o stea
O noapte să dormim în cuib făcut de tine
Şi următoarea seară, în leagănul, din mine...
09.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu