Irina Nedelciu

Am încetat demult să te iubesc,
Nici gânduri către tine nu-mi vuiesc
Iar şoaptele ce-n ani am risipit,
Eu le-am uitat în colbul învechit.

Am încetat demult să te doresc,
Iar cântul nu-mi mai este pitoresc
L-am rostuit în vântul liniştit
Să-mi odihnească somnul obosit.

Am încetat demult să te aştept,
Căci serile-mi dădeau dureri în piept
Iar toaca inimii se obidea,
În ritmul înrobirii-mi apunea.

Am încetat demult să mai visez,
La basmul că-ntr-o zi am să valsez,
La braţul tău, în albul puf de nea
Privindu-ne în ochi, frumoasă stea!

Am încetat demult să te iubesc
Şi ochii în gerul iernii-mi învrăjbesc,
Creând armura frigurilor seci,
Să-mi obosescă pleoapa, când tu treci.

Am încetat demult să te iubesc...