Iurie Osoianu

...S-au supărat divinitățile pe mine 
Și muzele la fel s-au supărat 
Și nici un vers de-o lună nu mai vine 

De undeva de-acolo , din înalt...

De la o vreme nu visez în versuri
Nici nu mă mir măcar, nici nu respir
Eu, cel ce trimiteam prin Universuri
Navete spațiale de delir...

De la o vreme m-am întors în lume.
Obișnuită . Complicată. Cenușie
În care sunt doar umbră fără nume
A unui nume ce scria Poezie.