nu sunt ochii
privind adânc în golul
de nu se tânguie umplerii
nu sunt buzele crăpate
căci nu mai cred în cuvinte mari
cât cenuşa unei catedrale de iubire
nu sunt palmele
frământând neliniştea alchimiei
aurul chiar nu încălzeşte singur
nu sunt rânduite genetic
boli de inimă,suflet,gând
minte şi trup căind lipsa aproapelui
sunt eu
la marginea începutului
26.12.2012
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu