De ce îmi spui să stau s-aştept?
Că nu e încă prea târziu,
Când inima-mi sare din piept,
Iar tu eşti tot ce vreau să ştiu?
De ce, să-mi spui ce e corect?
Când dorul tau în piept mă doare,
Nu tot ce-i bun... îmi e şi drept,
În noi, nu-i loc de întâmplare.
Dacă, răbdarea-i o virtute...
Nu vreau să ştiu, ce e târziu,
Iar două inimi... sunt o punte,
Chiar dacă bate vânt pustiu.
Înăbuşită-n mine-i viaţa,
Mi-e dor de dorul tău direct,
Îmbrăţişarea ta ca gheaţa,
Îmi lasă urme-adânci în piept.
De ce e dragostea nedreaptă?
Iar tu mă laşi... să te aştept,
Ca un calic pe prima treaptă,
La uşa unui înţelept.
Dacă am să pot răzbi vreodată,
Să lupt cu toată inocenţa...
Dă-mi doar un semn, măcar o dată,
Şi-am să-mi duc singur penitenţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu