marți, 11 decembrie 2012

În roşu de Costel Suditu

Ţi-au dat pe luncă, macii, într-o seară,
O prea frumoasă rochie şi-o brăţară;
Pe-un verde-crud, îmi subjugai privirea,

Cu mâna delicată, preţuirea.

Te unduiai ca o închipuire
Sub vălul poleit de strălucire.
Privea spre tine dintre stele, pală,
Regina-mpărăţiei ancestrală;

Invidioasă, parcă suspina.
Vedea cum eşti şi se cutremura:
C-atâtea stele care-o înconjoară,
Nu o făceau ca tine să apară.

Şi nici în ochii mei n-o mai făceau să fie
Ca-n îndepărtata mea copilărie;
Se unduia şi ea, dar pe un luciu:
Un învechit şi prea uzat capriciu.

Ţi-am prins întinsa mână ca o pană,
Am sărutat şoptirea-ţi diafană,
Şi am înfiorat privindu-te, boltirea,
Descoperind în ochii mei iubirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu