‘NĂLŢÂNDU-MĂ ÎNCET… de Paty Serbanescu

Nu este viscol ci taifun
Timpul e nou şi e schimbat
De cauţi, ce-ai lăsat pe drum
Te simţi mereu un condamnat.

Căci viaţa curge, dar cu rost
Roata se-nvârte într-un sens
Rămân păreri, din tot ce-a fost
Ne-aliniem numai din mers…

Cât mi-aş dori să mai revin
În anii mei frumos trăiţi
Să redescopăr cer senin
Pe când eram... doar fericiţi…

Totul e greu şi nesupus
Trecutul nostru e istorie,
Durerea vine spre apus
Fiind zăcută în memorie.

De ce-om trăi în circuit
Cu bine şi cu rău sub cer
Şi ne-amintim spre asfinţit,
Că totu-aici e… efemer ?

Înnot acum într-un ciclon
Aş vrea să ies, prea mult doresc!
Testez puterea de-a fi om
'Nălţându-mă încet… firesc.