Cădeau din ceruri taine în buchete,
Ca într-un dans de lină rostuire,
Plutind ca voaluri albe şi cochete,
Spre locul destinat de împlinire.
Mişcări de fulgi în ritmuri de romanţă,
Compun zăpezi ce-n ele se aşează,
Omagiind pământul cu speranţă
Şi-al zilelor decor imaculează.
Părea că se întoarce înspre sine,
Natura ce fusese la plimbare
Şi aducea din ceruri noi lumine,
Să ţeasă pentru viaţă noi covoare.
Se-ndestulează câmpul cu albeaţă,
Ca pânza unui pictor inocent,
Făcând să pară noua dimineaţă,
Pe-al lumii şevalet, doar un accent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu