RISIPIRI de Ioana Burghel

Suspine şi zâmbete răstignite
lacrimile
oglindă a durerii izvorâte

din noaptea
adâncă
prea adâncă
din inima ta
pasăre învăluită
într-o moarte
aparentă…

Urechea mea
aplecată mereu
în stânga
drumului tău
ca să cuprindă
zbuciumul valurilor
izbindu-se de stânci
ale unei mări
ce încă nu a învăţat
cum să trăiască…

Pentru ce toată
această agonie?

Pentru ce
această risipire
a fiinţei
în urmele lupilor
albi
acoperite cu zăpezi
timpurii?…

Spune-mi
pentru ce?...
IOANA BURGHEL