Lasă uşa deschisă
în casa amintirilor tale,
ca să pot să adăst
din drumul lung printre stele,
pe unde călător
am tot fost.
Când voi ajunge,
voi bate cu sfială şi dor
şi, de vei fi acolo,
lasă-mă să pătrund în odaia
plină cu amintiri,
să mă-nfrupt din ele
şi să le mângâi.
Pune-mi acolo
şi cupa din care-ai sorbit
ca să pot lua din ea
stropul de-mpărtăşanie
al buzelor tale.
Voi fi fericit
sub lumina de-nceput
al cântecului de leagăn
îngânat de glasul tău
şi voi adormi blând,
doar cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu