Să curgă-n alb feeric,
steluțe luminoase
Și peste suflete să ne picteze
sur,
Acoperindu-ne liniștitor și pur
În voaluri delicate
de mătase.
Prinzând steluțe,
una câte una,
În palma caldă vom topi...
Vise-nghețate
ce-ar putea trăi...
Ar fi deajuns să-ntindem
mâna.
Să ninga peste gândurile
toate
Troiene de petale argintii,
Prin care să zburdăm
ca doi copii
Ce duc visul iubirii
mai departe.
Și-n dansul fulgilor de nea
Intra-vom amețiți
în piruete
Și dintre atâtea
minunate sentimente,
Vom aduna în plete...
dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu