Mă văd zburând pe nori şi printre maluri,
Îmi amintesc de ţărmul sidefat către Olimp,
Făcând un slalom printre stânci, iţite-n valuri.
Zăresc delfinii jucăuşi în purpuria zare
Şi îmi aştept vaporul ce-acum, e acostat
Mă caţăr uşurată cu zâmbetul în soare
Gândind ca sui spre-naltul… Ararat.
Cât Doamne să mai urc până la Tine ?
Dă-mi doar o mână, ridică-mă s-ating
Gradina ce se-ntinde către mine
Ţi-oi fi aproape şi-n jos… scara o-ntind…
Aş vrea să urce toţi, pe rând să se adape
Ţi-aducem tot frumosul ce zace-aici la noi
Şi-om înnota prin vechi, sfinţite ape
Să retrăim iubirea, doar curăţaţi de ploi.
Că mare-a fost ispita şi taina încercării
Toţi am trăit, având mereu consideraţie…
Tu, Doamne, ai născut, nedând uitării
Jocul iubirii infinite… în a Ta Creaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu