Vine iarna de Augustin Septimiu Ioan

Se-ascunde ziua în noapte
Și-apar primii fulgi solitari...
Credeam că iarna-i departe

Dar iat-o, venind peste ani.

Ne-atinge blând pe la tâmple
Iar focul surâde mocnit.
Miroase cald a plăcinte
Și-a brad... Minunat asfințit!

Ne-albește viața, iubire,
Când mâna în mână ți-o țin
Încă mi-e foame de tine
Și încă spre tine mă-nchin!

Ne cerne timpul, femeie,
Și-și cere tributul lumesc.
Îl rog o clipă să steie
Să pot să-ți mai spun... Mulțumesc!

Doamna mea imaculată,
Cântă îngeri la ferestre...
Eu, te-alint ca prima dată,
Tu, mă ningi ca în poveste!