N-am vrut ca în brad să te semăn
Aşa cum promis-am demult,
Prefer roşu-n suflet să-ngemăn
Cu mult zvăpaiatu-mi tumult.
Decoruri şi globuri albastre
Ţesut-am în brad de Crăciun,
Ca cerul s-aducă din astre,
Speranţa spre visu-mi nebun.
În mine-s artere beteală,
Iar globul e inima plină
De doruri dar şi îndoială,
Că Moşul uita-va să vină.
Dar în dimineaţa divină,
Găsit-am cadoul ascuns,
E roşul din tine-n lumină,
Spre mine ca dar nepătruns.
În ochi îmi pătrunde senină
Lucirea-ţi din stele de sus,
Se-aşează cuminte-n retină
Şi-n suflet cu Domnul Iisus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu