MOŞ NICOLAE de Elena Valeria Ciura

Atârnă ghemuleţe argintii prin pomii goi,
Ierburi uscate mai foşnesc sub obositul pas,
Noi aşteptăm ca Moşul să vina din oraş-
Da-l vor vedea doar îngerii din noi!

Sân Nicoară, Miculaş , Moş Nicolae-
Eşti al nostru,
Orişicum ţi-am zice!
Mii de ochişori te-aşteaptă,
Uitându-se-n ghetuţe lustruite.

Se-aude-un zgomot surd în coş
Un elf şi-un moş,
În loc de fum, au scos
Daruri multe, dar şi nuieluşe-
Pentru cei mari ,
Dar şi pentru cei mici
(aşa cum scrie în scrisorile de pe aici!)

Moşul scutură barba,
De mâine va ninge, copii!
Şi ziua va creşte şi rodul se-ncearcă,…
Ghetuţele-s gata? Moşul va veni!

Copiii buni îşi vor găsi cu toţii darul-
Dar, spuneti şi-o poezioară ,
Moşul vă ascultă harul!
Căci nimeni nu il vede,
Doar îngerii îl ştiu,
Se spune că trăieşte
Singur în pustiu.

Că nu mai are casă,
El tot a dăruit!
Avere nu mai are,
Pe săraci i-a procopsit,

Dar sufletu-i ales,
În fiecare an
Mai caută,
Şi chiar găseşte,
Câte-un gologan,

Din care, nu se ştie,
Cum ies atâtea daruri!
EL este iubit de sfinţi
Şi-ncununat cu lamuri!