Cititor de gânduri, Nicolae,
Cu Alfabetul dragostei în mâini,
Așa mi-au spus acolo în copaie
Când mă scăldau părinții mei români.
Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna,
Porunca lor era atât de clară,
Tot neamul să-l iubești întotdeauna,
Pe cel de-aici, pe cel de dinafară
Și toată viața, din puținul tău,
Să o împarți egal, fără cruțare,
Sărac de ești, să nu îți pară rău,
Ce fericit e cel ce dă și are!
Cuvintelor ce ies din gura ta
Să nu le poruncești nicicând să tacă...
Nici nu mai știu de dincolo de stea
Moș Nicolae vine-acum ori pleacă?
Aș vrea să-mi lumineze iar în pag,
Când toată zarea-i plină de colinde,
Eu l-am iubit nespus și mi-a fost drag,
El, Moșul, dăruiește și nu vinde!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu