miercuri, 5 decembrie 2012

Candoare - de Ovidiu oana-pârâu

Candoarea e-n pat lângă mine,
Aşteaptă timid s-o ating,
Dar stă învelită-n tăcere,
Fiorii şi teama mă-nving.

Trimit sărutarea iscoadă,
Îşi pune roşeaţa stindard,
Revine. Suflarea-i oprită,
Iar buzele umede ard.

Ce blândă te soarbe privirea,
Ispita o schimbă-n ardoare.
Ar vrea să se-oprească. Ezită,
Vrăjită de-atâta splendoare.



e dimineaţa când se nasc dorinţe ...

pe unele le vom regăsi materializate, pe înserat, în darurile puse în ghetuţe de Moş Niculae ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu