CURAT de Stefan Oana Valentin

Mi-aș răsturna gândurile 
În prăpastia din creierul
Norilor.

Mi-aș paște toate liniștile
Pe câmpiile goale din verde
De curcubeu.

Mi-aș ucide privirea goală
Răstignită pe pereții reci
Din timp.

Of și ce-aș mai dormi…
Să mă trezesc apoi, limpede
Și curat de mine.

27 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

comori de Renate Müller

undele mării tresar
valuri spumegă
se sparg de stânci roşii
ţărmul alb spălat de uimire
este plin de-amintiri

scoici aşezate la geam
ridicate din când în când
ţinute la ureche
auzim în ele:

vuietul mării

HD 26.02.2013 RM

e târziu de Renate Müller

mi-e frig 
mă furişez sub dună să-ţi simt căldura
încuibărită sub ea
să gust din visele avute împreună
să trag clipa de mânecă
să mi te-aducă în mare grabă înapoi
să respirăm fericirea
dorul meu spe tine stă pregătit
să fugă

HD 24.02.2013 RM

Doi se ceartă, eu câştig de Ovidiu Oana-pârâu

Am chemat la sfat un înger

Şi un drăcuşor viclean,

Inima-mi punând pe talger,

Să mă scape de alean.

- Nu mai scapi ! Eşti dus amice

de cu noapte până-n zori !

zise dracul. – Dar ferice,

e de cel cu capu-n nori !

Crape-ţi inima în zece,

De cât sânge bagi în ea.

Nu te teme, că nu trece!

Ba, mai mult, eşti prost sadea,

Să te joci de-a baba-oarba

Cu un sentiment trufaş.

Ţine minte toată treaba:

Vei sfârşi dus pe făraş !

- Stai puţin ! îngerul zice.

Viaţa nu e cum ai zis.

Tu îi ceri lui să abdice,

Părăsind frumosul vis?

Lasă-l să se împlinească,

Să se umple de frumos.

Pe aleasă s-o iubească,

Vorbe dulci dându-i prinos !

Vor păşi-mpreună-n lume,

Mulţumind Celui de sus.

Fericirii dându-i nume,

Fără teamă de apus.

- Ce prostie visătoare !

- Măi satan, dispari şi-i lasă !

- Farmece de vrăjitoare !

- Ba, e dragoste frumoasă !

.....

Cât cei doi spun vorbe grele,

Eu îmi ţin iubita-n braţă,

Roabă patimilor mele,

Până înspre dimineaţă.

Rondelul unui cap de lut de Costel Suditu

Un cap lucios de lut cu mintea chituită,
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape;
Cu amintirea-mi parcă în mintea lui pitită
Mă trage înspre el, ducându-mă departe;

De parc-aş fi stafia Anei cea zidită,
Pe masă, între cărţi, din faţa mea, aproape,
Un cap lucios de lut cu mintea chituită
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape!

Privindu-l pe ascuns în raza lunii coapte
Pe strălucirea apei ce pare de argint,
Îmi spun că n-are rost… e noapte,-s nedormit…
Cum poate a privi cu recea lui orbită

Un cap lucios de lut, cu mintea chituită?!

Ochi 55-Extirpare de Costel Suditu

Zbura în mine
Un munte cu aripi şi gheare.
Insista să iasă pe undeva prin cap
drept pentru care,
mă răsturnam ca un Hopa – Mitică;
Am fost internat într-un ospiciu,
„Piatra. Ro”, parcă-i spunea;
Mi-au promis că vor extrage muntele, nu cu briciul,
ci printr-un fir de păr
şi că nu vor mai rămâne urme despre adevăr.
M-au întins cu piscul înspre soare
şi dumirindu-se mai bine despre ce e vorba,
mi-au spus încet, sperând că nu mă doare:
-„Veniră-ţi prea târziu, nu-i bună proba…
de munte, nu mai rostuim discuţii,
este posibil să rămână singur…
de-aţi fi ajuns cu două - trei pronunţii
mai repede, era de bun augur…
Vom extirpa pe omul, nu muntele matur”.

Esente de gand de Lavinia Amalia

As vrea sa scriu litera cu litera,

suspin dupa suspin,

imbratisare peste imbratisare...

povestea inimii 

care bate pe ritmul unui singur anotimp

gaseste-ma pe linia palmei 

imi vei citi numele pasilor

in urma ta

vreau sa adorm pe-un pat de margarete

si aripi

-sapte perechi,nu la fel,

cu care sa zbor diferit in fiecare zi

vreau un hamac intins de la un pol la altul

al iubirii

unde sa-mi legan implinirea

tu-ului meu

mai vreau un pod de maini intinse

intre cer si pamant

sa pot duce greutatea dorului

pana cand degetele vor ingenunchea

(amortite de speranta)

in fata toamnei

atunci nu voi mai avea nevoie decat

de o adiere care sa-mi raspandeasca parfumul

pastrat in esenta unui gand de iasomie

sau poate...

de minunea suflarii tale

.................................................

imi saruti talpile  asteptarilor

eu, genunchii cautarilor

ingerul meu ma aseaza pe umerii tai

pe care ti-i atingi cu palma unui zambet,

fericit ca exist

si stiu

ca vei ramane in spiritul,in trupul meu

si vei muri odata cu... infinitul

Ziua Iubirii! de Irina Nedelciu

Astăzi e ziua iubirii, iubite!
Priveşte cum ninge de iute
Şi vântul ne fluieră-n munte,
Tangoul, prin stele mărunte.

Hai, vino şi poartă-mă-n braţe,
În dansul fierbinte, că-mi place!
În paşi de iubire să-mi cânţi,
Acorduri, cu buzele-ţi dulci.

Un pas mai la stânga-un sărut,
Pe buze îl simt. Ce tumult !
Mi-e clopotu-n inimă, crunt,
Iubite, te vreau tot mai mult!

Un pas mai la dreapta, e vis!
Ţi-e mâna prin părul meu nins,
Coboară-n cascade pe trup
Şi simt cum în două mă rup.
...
Irina Nedelciu- 24 feb 2013

ANOTIMP FĂRĂ ÎNGERI… de Ioana Burghel

Iubire
anotimp fără îngeri
nu ți-am simțit niciodată căldura…

Am vrut să-ți desenez
cândva
un contur…

Făptura ta nu era
decât
un biet poem nerostit
un stol de vrăbii
respirând o spaimă
continuă
într-un univers închis
unde
când și când
păsări albe măsoară
densitatea sângelui
rămas…

descântec de Leonid Iacob

Trei smicele,  

rămurele,  

trei flori surori,  

cu nume de zori  

cu ochi lucitori,  

cu zâmbet de soare,  

cu dulce licoare  

luată din vânt,  

din miez de cuvânt,  

veniţi peste munţi,  

treceţi pe frunţi  

prin inimi cu dor  

de vis călător...  

Şi-n gând poposiţi  

să mi-l învârtiţi,  

să mi-l răsuciţi,  

ca trup de visare,  

petală de floare  

şi raza de lună  

în inimi să pună  

iubire şi şoapte  

şi cântec de noapte…  

Voi trei rămurele,  

trei fire smicele,  

suflet purtaţi,  

suflet cântaţi,  

ca dorul de dor  

să vină uşor,  

în piept de bărbaţi  

în ochi de femeie  

cu trup azalee..  

De la ei să nu plece  

din inimi nu sece  

niciunde, nicicând  

aici pe pământ.  

Trei flori, trei smicele,  

voi, dragele mele,  

cu trup de viori  

cu ochii de zori  

prin lume porniţi,  

doru-mi găsiţi  

şi mi-l alinaţi  

şi mi-l alintaţi  

cu strune de-argint  

mereu să îl simt  

din suflet cu-alint