de ce m-ai oprit de Renate Müller

când ne-am întâlnit în sufletul meu era vară
iar într-al tău şuiera ascuţit toamna

nu ştiam că ai venit să-mi furi anotimpul
eu în calea ta zâmbind am alergat

în schimb mi-ai lăsat o cameră abandonată
în ea o sobă-n care focul să ardă a-ncetat

din frunze ruginii şi din fire uscate de iarbă
fac aşternut sufletului meu să doarmă

acum străluceşte vara în ochii tăi
iar în mine tremură toamna

Dragobete (partea a III-a) de Ovidiu Oana-pârâu

DULCI AMINTIRI ... DESPRE IUBIRE ...

mi-aduc aminte...

mi-aduc aminte prin răstoacă

adeseori te urmăream

erai copila ce din joacă

în zâna bună o schimbam

pândeam parfumul din cosiţă

de undeva ascuns în fân

doream să văd lângă căpiţă

mijindu-ţi mugurul de sân

şi doamne, ce mai zarvă mare

a fost când eu lângă pârâu

m-am apropiat de scalda-n care

te adânceai ca macu-n grâu

e dusă vremea când pe seară

furam în glumă un sărut

şi îmi doresc a mia oară

acum să-mi treacă de urât

căci dragostea de fiinţă pură

ce timpul vechi mi-o dăruia

s-a dus şi parcă simt arsură

din dorul ce m-a rupt de ea

***

Trecute amintiri din Rai

Simt buze moi,

Simt sânul tău

Pe pieptul meu

Şi între noi

Timp nesfârşit,

Rai dăruit

De buze moi.

Ieri m-ai iubit,

Ieri ne iubeam,

Azi stau la geam

Căutând uimit

Năluci de dor,

Ce trec uşor

În asfinţit.

Iubesc trăind

Şi mor iubind,

Mi-e viaţa-moarte,

Moartea-trai,

Simt revenind,

De prea departe,

Trecute

Amintiri din Rai

***

te uită pe cale

te uită pe cale
şi doar mi-i vedea
cum caut agale
cu inima grea

te caut şi aştept
spre mine să vii
de drag mă deştept
la ceasuri târzii

o vorbă trimite
din drum să îmi scază
în zile zorite
s-adăst ca-ntr-o oază

***

vânt prin taine

îmi intră-n taine vânt de busuioc
scăpat dintre cosiţe de aramă
sau doar trecut prin caier greu de foc
grijit ascuns sub abur de maramă

mă cotropesc furnicile în sânge
la gustul tău de fruct abia în pârg
iar patima prin pori cât se prelinge
eu obosesc de-atâta dor şi sârg

vântul e vânt şi pleacă să colinde
iar eu adăst în urma lui cuprins
de saţul de a fi oprit flămânde
miros şi gust din care m-am aprins

***

nu-ţi fie teamă, borangicul ...

nu-ţi fie teamă, borangicul
din ia spumă de pe tine
să-l smulgi, iar sânii şi buricul,
să-i laşi novici pe mâini străine

dă-ţi sânii pradă mâinilor
să îi frământ cu ir de rouă
şi sfârcurile amândouă
sub crâmpoţeala buzelor

tu să îndemni fără zăbavă,
să îi dezmierde cu săruturi
sau sa-i alinte-n zbor de fluturi
pe rotunjimi, gura hulpavă

iar pe buric să pun pecetea
tânjirilor de foc şi miere
cu mult râvnita mângâiere
iar vintrelor să le cresc setea

tainic buric, de piatră sân
şi sfârcurile-n piept arsură
mă ispitesc, iar eu hapsân
le sorb dulceaţa pe măsură

***

alint, răsfăţ şi iar alint

alint, răsfăţ şi iar alint
ochii şi gura nu mă mint
braţ după gât, freamăt de pântec
şi între coapse ca descântec
loc de păcate ce absoarbe
pătrund adâncurile-i oarbe
tu taine îmi oferi ritmate
sărut din buzele rujate
arsuri de sâni, icniri şi scâncet
prin pori ardoarea varsă plânset
izbiri de val ce-aduc furtună
duet de gemete răsună
în ritmurile-ameţitoare
de trupuri vii, fremătătoare
un ceas, o noapte, cine ştie ?
stârniţi de ritm şi frenezie
fiorii-n pântec nu ne mint
alint, răsfăţ şi iar alint

***

ce rai ţi-s sânii

borboane plouă
aspru crâmpoţiţi
inspiră muze
pieliţa de fruct
respiră rouă
când se simt priviţi
dezmierd de buze
hulpav mă înfrupt

ce rai ţi-s sânii
ei mă amăgesc
cerşind săruturi
şi priviri vorace
blândeţea mâinii
când îi asupresc
stârneşte simţuri
trupul să-ţi îmbrace

***

 regăsire

soarbe gura lăcomită
sân cerşind-o de sub ie
susură a bucurie
adiere molcomită

vorbe dulci spuse-ntr-o doară
ars sub sărutări obrazul
ochii-şi potolesc necazul
sub atingerea uşoară

mi te dărui, cad veşminte
şoaptele devin tăceri
asupriţi de mângâieri
la nimic nu luăm aminte

***

Dacă... de Iurie Osoianu

Dac-aș fi cumva în tagma lor 
Cap ,,di tutti capi" al ,,Alianței" 
Nici valori și nici principii nici speranțe 
N-aș mai injecta prostitului popor

Ci ași închide statul ăsta- famen
Care de la rang de colonie
A aguns un soi de prăvălie
SRL- exportator de oameni

Și-ași cădea la sânul României
Ca Gafița blestemată de părinți
Invocând nu numai diavoli ci și sfinți
Vinovați de inepții și blasfemie....

Și - am avea o Țară-n loc de două state
Și-un popor capabil de discerne
Și banuții nosțri de prin Berne
Aidoma lacrimei curate...

ÎN LUMEA TA de Renate Müller

Pe bolta universului tău
sunt cea mai mică
stea printre stele

dorinţa ta chinuitoare
ar vrea să pornească
în căutarea mea

ascultare nu vrei să-i dai
fiindcă ţi-e frică
de căderi abrupte

aştepţi clipa desprinderii
mele din umbra lunii
să-ţi aduc iubirea

PRELUNGIRE de Lore Moișan

Renunță măcar la orgoliu,
Îngroapă-ți tăcerea-n tăceri
Lângă focul viu din șemineu
Umilința te las să îmi ceri!

Mai adu-mi o sticlă de vin,
Mai toarnă-mi din nou un pahar,
Mai schimbă o piesă din stil,
Mai lasă-ți o iarnă măcar!

Lasă-te pradă întunericului,
Poți, totuși, s-aprinzi un lampadar
Trăiește momentul cu mine,
Mai fă-mă uneori să tresar.

Mai bate-n surdină un clopot
Pământul ne este mai sfânt
Când îl aud, mereu bat cuvinte,
Mereu sărbătoare îți sunt.

Te fac uneori să mă simți,
Te las deseori să mă pierzi,
Pulsul din sânge să-ți fiu
Să văd cum păgân te-alarmezi.

Îți sunt credință, îți sunt disperare,
Îți sunt orgoliu, îți sunt adevăr,
Știu, sunt un fulg în raza ta de soare
Tu ești răsăritul, eu apusul mereu.

Tu faci s-apară stele,
Eu pot mai ușor să le sting
Cu cât mă urăsc eu pe mine,
Cu plus infinit mă admiri.

Mai toarnă-mi o cană cu vin,
Prefă-te că uiți de măsură,
Ajută-mă muză să-ți fiu,
Ajută-mă să-ți fiu călăuză!

10.02.2013

Definitii ale iubirii… de Lacramioara Lacrima

Cu cel ce-l iubesti ai vrea sa tot fii
Si cand iti vorbeste parca ai pluti
Te infiori si ai vrea ca sa il atingi
Sa ii simti faptura, buzele fierbinti,
Orisice ai face la el te gandesti
Iubindu-l din suflet ai sa izbandesti
Iaras’ fericirea pe fata se vede
Intr-o veselie, privirea-ti se pierde
Ai face chiar totul sa-l stii fericit
Sa afle intr-una ca este iubit
Daca il zaresti tresari deodata
Parca l-ai cunoaste de o viata intreaga,
Zilele iti trec cu soare zambind
Flori se coloreaza tot mai mult in timp
Mirosul respiri si-asa te imbata
Dragostea-i superba, e-o splendoare toata
Daca va ploua, nici ca te ascunzi,
Printre picaturi pasesti surazand
Vantul bland adie prin doru-ti pribeag
Asculti un suspin al frunzei din ram
Desi, din crenguta in toamna va cade
Iubirea in suflet pe veci vrei ca sa iti sada
Si atunci cand e iarna, totul va-ngheta
Iubirea sta calda in inima ta….

Cu cel ce-l iubesti vrei sa poti imparte
Dureri, bucurii, de-aproape, departe,
Si daca lipseste, ce mult iti doresti,
Ii vrei doar iubirea, sa nu te-amagesti,
Cand soseste noaptea cu stele te-aprinzi
Iti chemi dragostea, placut te alinti
Luna iti vegheaza visul tau cel lin
Care iti apare in somn din senin,
Apoi, nu ai vrea sa te mai trezesti
Caci in zori de zi nu il regasesti…
Iubirea cand este, simplu te invata,
Sa fii mai puternic dis de dimineata
Tristetea s-o lasi, sa ramana-n urma,
De-acum clipele sa n-aiba vreo umbra
Ea te indeamna sa dai orice-n tine ai
Simtindu-te tanar, frumos e-al tau trai…
Iti pune aripioare sa zbori cat mai sus
Urmand un destin ce l-ai presupus
Ca e doar al tau, asa ti-a fost dat
Iubirea te-nalta…in zori, pe-nserat,
Cum pasare-si face-un cuib al ei
Inimioara este locul dragostei
Acolo-i izvorul catre nemurire
Care n-o sa sece…nu-i vezi marginire….

Dragobete (partea a II-a) de Ovidiu Oana-pârâu

ÎNTREBĂRI ŞI FRĂMÂNTĂRI

Ce caută luna ?

ce caută luna

ca nebuna

să te-nece-n

noaptea rece ?

apără-te

cu simţire.

şi goneşte-o

cu iubire.

iar în urmă-n

linişte,

fă să creadă-n

dragoste.

şi-ai să vezi

că în amor,

de-o visezi,

aduce dor!

***

De unde-mi vin atâtea doruri ?

De unde-mi vin atâtea doruri

Pe care azi le risipesc ?

Care din vechile fioruri

Aşteaptă să le ostoiesc ?

Arome de prin câmpuri, poate ?

Deja sunt toate prinse-n gând !

Miros de flori ? Pe săturate

Am rupt din trupu-ţi rând pe rând.

Ori de la pete de culoare

De pe pământ sau de prin zări ?

Acestea nu se pierd sub soare,

Cât timp privesc în depărtări.

Deodată simt ! Se risipeşte

Spre nicăieri norul de gânduri

Şi mă întorc la vers hoţeşte,

Să te pictez iar printre rânduri.

Întâi voi zugrăvi alene,

Mărgeanul strâns la tine-n păr.

Sub el, cărbune ca sprâncene

Şi buzele cu roş de măr.

Pe pielea albă-spumă toată,

Puncta-voi rozul de la sfârcuri

Şi-o umbră unde nu o dată,

M-ai dus la tine în adâncuri.

Înspre fundal, pictez iubire

În tonuri verde de smarald,

Desprinse din a ta privire

În care vreau iar să mă scald.

Şi-atunci întreb, de ce se-adună ?

De ce deodată îmi sporesc

Dureri ce-n inimă-mi răsună

Şi liniştea îmi risipesc ?

Iar un ecou răspunde-alene:

Mergi, spune-i simplu: Te iubesc !

***

Ce e păcatul ?

Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii!

Deşi, nici ea, străină nu-i de asta,

Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii,

Din plin făcând să îmi atrag năpasta.

Ce e păcatul? Nu-i o adiere!

Deşi zburând, cosiţe înfioară,

Stârnind în mine gând de mângâiere

Şi dor de-a reveni a câta oară.

Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia!

Deşi, mereu, a fost şi ea prezentă,

Încătuşând cu nurii pe aceia,

Prea des cuprinşi de patima ardentă.

Ce e păcatul? Eu sunt definiţia!

Deşi par absolvit de fericire,

Nu pot să-mi scot din gânduri superstiţia,

Parfumului de floare din iubire.

***

dor


dor-odor mă doare dorul

sânge sângerând

doară dor şi-adorm dorinţe
cântecul cântând.


dar o văd şi trece norul

dorul linişti liniştind.



***

mai rabd un dor

pe coapsa ta voi ninge mângâiere
de ghiocei cernuţi pe iarba udă
stârni-voi dans nebun de paparudă
torcând în negrul nopţii mlădiere

adie voaluri dezvelindu-ţi nurii
ademenind poftiri de trup măiastru
înveşmântată-n astre şi albastru
vârtej pierdut în freamătul pădurii

mai rabd un dor si mă strivesc sub tine
nuntire aspră ispiteşte zorii
perdele dăruirii stau doar norii
şi-adormi sfârşită-n pat de nelumine

***

 de-mi fi-va dor

de-mi fi-va dor
o să mă tai în frunză
să las să-mi curgă
sângele-n pământ
făr'de cuvânt
iubirea mă alungă
în iaduri să m'ascunză
şi-apoi să mor

***


Poveşti de dor

M-o-mpins diavolu-ntr-o seară
Să-mi iau ceata şi pe-afară
Să pornim hai-hui prin sat
La fete de măritat.
Oarbă, luna ne pândeşte,
Mândrele le-adăposteşte,
Prin cotloane şi unghere
Chicotind a îmbiere.
Nu-i nici vorbă de bujori
Arşi şi-ntinşi în obrăjori.
Numai ochii strălucesc,
Flăcăii-i-ademenesc.
Strânse-n braţe, se feresc
De sărutul fecioresc,
De pe buze să li-l soarbă.
Scapă şi-apoi fug în grabă,
Înspre crâng, sub sălcii dese,
Unde râul umbra-şi ţese.
Prinse iară, se supun
Jocului de-acum nebun
De alint şi dezmierdări,
Printre mii de sărutări.
Câte una, mai cuminte,
Prea târziu şi-aduce-aminte
De-a mămucăi ei povaţă
Şi prea mult îl strânge-n braţă,
Pe cel drag, care râvneşte
Nuri din ie şi-i cerşeşte
Zor-nevoie dintr-odată,
Fecioria ei de fată.
Ea-l împinge şi-l struneşte,
Arşiţa îi potoleşte
C-un sărut şi fuge-apoi,
Către casă, înapoi
Unde-n vise se cufundă
Şi fiorii o inundă.
Iar pe el, pe drum l-apasă
Dor de mândra cea frumoasă.

***

Dă, Doamne, dorul să-l alungi!

În câte ploi să mă ascund
Trecând prin tine, aer sfânt,
Să vărs iubire pe pământ,
Pentru acel de dor flămând?

Şi-n câţi din fulgii ce plutesc
Să cern din puritatea ei,
Să troienesc cu ei alei
Pentru acei ce se iubesc?

Sau câte-n noapte adieri
Dospind de-arome şi nectar,
Să port spre sufletul amar,
Ca mult dorite mângâieri?

Adie-n picături sau fulgi,
Al vrerii Tale mir şi semn
Pentru iubirea mea îndemn,
Dă, Doamne, dorul să-l alungi!

***

unui, nene, cocalar de Bogdan Dumbraveanu

las-o nene, baltă , las-o 
de nu s-ar fi descoperit vinul 
nu pot spune sigur cum ar fi arătat 
lumea acum
dar sunt aproape sigur
nu am fi avut muzee de artă
nici vreo istorie literară,
mi-o tot dai cu viciile,

mai las-o, nene, baltă
uiți însă că beția e un dar
nu un viciu datorită
bețiilor omul a început să
distingă timpurile psihice
incongruenta orelor de dinaintea
beției cu cele din timpul
ori cu cele după
beție...

dar vizavi de timpuri
cum ar fi putut bietul animal om
sa miște ceva în acel prezent
comntinuu al colegilor
sai de animalitate
tataie, ți-o spun să îți amintești:
întreaga istorie a omenirii
a apărut după o beție cruntă

doar Moș Crăciun cel anistoric
bea coca cola și pubertinii ...

Lacrimă de Costel Suditu

Se întindea o lacrimă peste obrazul meu.
Obrazul, mi se întindea peste lumea
ce se întindea peste mine;
Mine, se întindea peste poezia
care se întindea peste eternitatea
care…
Eternitatea, este un copac
ce se întinde crenguros
peste obrazul meu Dac…
Şi frunzos
îmi intră pe gură
şi-mi iese prin urechi
şi-mi intră iar prin uitătură
fiindcă doar tac…
Timpan în urechi mi se sparge!
Timpanul lumii se sparge
şi strig şi nu mă aud!...
Şi nu mă aude!...
Lacrima care m-a cuprins cu totul,
se scurge din ochiul
Universului, cu mine, ei.
Pe ce obraz, nu ştiu,
dar sunt fericit, că ştiu
cum este să fii lacrimă.

STARE DE SPIRIT de Aurel Peteoaca

Este un zid,
iar dincolo este înfricoșitoarea realitate,
tremur și plâng ori de câte ori neîndulecarele ei valuri lovesc zidul care ma apără,
iar uneori mi-e frig,
chiar dacă inima zidului e caldă,
chiar dacă brațele mele încleștate pe inimă transpiră de fericire,
mi-e teribil de frig.
Ca să uit, mă împrietenesc cu pietrele de pe lângă zid,
am copilărit printre aceste pietre
și până mai ieri le-am hrănit cu naivitatea fiintei mele,
le-am adorat suplele siluiete și aripile nevăzute,
le-am mângâiat porii prin care respirau inocența vârstei mele,
dar n-am încetat o clipă să tremur de frig.
În această carieră de piatră,
eu eram cea mai dezbrăcată victimă a șlefuirii......