RISIPIRI de Ioana Burghel

Suspine şi zâmbete răstignite
lacrimile
oglindă a durerii izvorâte

din noaptea
adâncă
prea adâncă
din inima ta
pasăre învăluită
într-o moarte
aparentă…

Urechea mea
aplecată mereu
în stânga
drumului tău
ca să cuprindă
zbuciumul valurilor
izbindu-se de stânci
ale unei mări
ce încă nu a învăţat
cum să trăiască…

Pentru ce toată
această agonie?

Pentru ce
această risipire
a fiinţei
în urmele lupilor
albi
acoperite cu zăpezi
timpurii?…

Spune-mi
pentru ce?...
IOANA BURGHEL

As dori... de Lacramioara Lacrima

As dori sa-ti dau o stea
Sa straluce-n noaptea ta,
Ea in soapte ca sa-ti spuna

"Te iubesc!" si " Noapte buna!"
Tu sa stii, sa o privesti,
La mine sa te gandesti,
Sa visezi ca sunt cu tine
Nicicand sa renunti la mine.
Mult soare ti-as darui
Sa ai parte zi de zi...
Razele sa te -ncalzeasca
De mine sa-ti aminteasca.
De cu zori si pana-n seara
Sa-ti aduc o alinare
Mangaieri tandre si fine
Si a mea privire lina...
As dori sa-ti dau o floare
Petale intr-o culoare
Iar cand o vei mirosi
Sa simti cat eu te-oi iubi,
In parfumu-i asa proaspat
Iubirea e far' de capat...
Caci, in gingasia ei
Simti puterea dragostei...
*
As dori sa-ti dau un nor
Ce-o sa picure usor
Cand atinge pielea ta
De-al meu dor a fremata,
Sa-ti doresti al meu sarut
Ca un vesnic inceput
Mana, tu sa o intinzi,
Stropii, toti, ca sa-i cuprinzi...
Nu pot sa iti dau o stea
Doar pe cer poate sa stea
Si nici soare n-as putea
Caci, dispare-n noaptea grea.
Dar pot ca sa te iubesc
Flori multe sa-ti daruiesc
Mangaieri in gesturi calde
Dragostea in suflet sade.
Norul vine cand el vrea
Ca sa-l iau…nu ar pleca
Poezie pot compune
Natura, in ea, a pune,
Speranta sa-ti daruiesc
Fericire cand citesti
Dragostea sa iti vorbeasca
Doar prin poezia noastra...

dolce far niente de Nuța Istrate Gangan

inutilitatea ar fi atât de dulce
dacă nu ţi-ai privi ceasul
din sfert în sfert de oră

nu mă poţi iubi cu timp măsurat
în vreme ce gura ta vrea săruturi
fără măsură

aveam aceeaşi direcţie
nu ştiu de ce
am început să mergem în sens invers
ca doi magneţi care se străduiesc să nu se atragă
traşi de braţe uriaşe de fier
în direcţii opuse

știi că nu am înțeles niciodată
legile ne-atracției
nici de ce trebuie
să te depărtezi
ca să te apropii

opreşte timpul
încuie uşa
aruncă cheia afară
în zăpadă

e atât de bine să nu facem
nimic

(altceva)

E răstignită chiciura pe brazi de Ovidiu Oana-pârâu

Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire

Ai aşezat în jurul nostru azi.

Rămân inerte fumuri spre boltire

Şi-i răstignită chiciura pe brazi.

În jur atoate-cele-s adormite.

Chiar razele îmi par să se chircească.

Printre troiene caută rebegite

Un loc, sau undeva să se-ncălzească.

Zăpada le răspunde-nfrigurată

Şi bocnă: - Eu abia mă ţin pe mine !

Cum v-a pierit căldura dintr-o dată ?

Pentru natură, sunteţi o ruşine !

Zadarnic nişte vrăbii se agită,

Căutând un ochi de apă să se-adape.

De spaimă se intorc la cuib în pripă

Şi ciripesc de tremur ca să scape.

În urmă vine seara. Ziua trece.

Fatalitatea albă înnoptează.

Fântâna-şi face sloiuri apa rece

Sub geruri viaţa iar agonizează.

ÎNMĂRMURIRE VIE de Stefan Oana Valentin

Pe ciorna simpl-a vieții, suntem pete
De nonculori cu ochii larg deschiși
Din toc, cernelurile stau acum să fete

Pierdute linii interzise de proscriși.

Cădelnițe cu jar de lemne rare
Descriu fuioare albe pe pereți
Organizând perdele, din petale
De fum, iluzii și izuri de asceți.

Matrițe aidoma și dure de iubire
Fără bavuri în plus ori după gât
Păianjeni prinși în colțuri fără fire
Ori cioburi tari, de spart tăcut.

Înmărmurirea e doar golul simplu
Din care noi, firav, ne-am înnăscut
Murirea vie, sânuri care-mi umplu
Un urlet sfâșiat și-un roșu început.

Ne zbatem într-o lampă, zicem, vie
Fără de gură, fund ori fără de peceți
Întotdeauna mâna-mi caldă să îți fie
Gură de foc sau mângâiere de poeți.

Glonț rătăcit în țevi aiurea, fără minte
Cep înfundat, făr’de licoare în butoi
Potecă regăsită de-acum printre morminte
Zbor aprig și nedrept, zâmbet acid de zei!

14 12 2012

ȘTEFAN OANĂ

ÎMBLÂNZITORUL DE ARIPI de Stefan Oana Valentin

Tu, pană dulce, pierdută-n căutare
Vino să îți descânt deochi de zbat
Copilule uimit, încă mai ai picioare

Pământul plânge surd de al tău drag.

Nu-ți arde tâmplele prea reci, de stele
Mângâie-ți zbuciumul înalt, de nori
Vino să creștem înzecita necădere
De dor, nicicând să nu mai zbori.

Îmbracă-te-n veșmânt de pământean
Și poartă blând, umil, povara morții
Să nu te pierzi, curent într-un ocean
Aici îți poți găsi destinu-n fața sorții.

În palma mea acum așează-te și plângi
Voi îmblânzi căderea-ți cruntă în țărână
Pășește mândru nu te târâ pe brânci
Din ultima ta zbatere de mână.

14 12 2012
ȘTEFAN OANĂ

Pianul (de pe terasă) de Elena Valeria Ciura

Soaptă clipocită 
Peste bolovani,

Şopot de căzute frunze,
Amintiri prin ani.
Stropii arămii -
Din paharul de cristal,
Se preling în linişte,
Urmărind un val.

Clinchet violin,
Sunet neînvins,
Paharul înspumat
Şi un zvon de plâns
Sub brăduţul ceruit
Încă nu s-au stins...

S-a oprit pianul-
Ecoul mai pluteşte,
Visul curge de la sine
Timpul nu se mai grăbeşte......

Bate-un clopot-,
Pe parchet se-aude-un toc
Pianul iar începe
Poate-un vals,
Ori step ori rock
Miezul nopţii! Artificii!
Sărutări sub vâsc
Trist, un an mai pleacă,
Trist, că nu-i un vis!

Zeu şi... zău! de Elena Valeria Ciura

Toamne duse
Doamne tunse
În parabole seduse

Şi ascunse-n rotogoale
Ce le fură şolduri goale
Legende contaminate
Cu plăceri nedescifrate
Întrebări nevinovate
Şi...citate...

Toate le găsim
În legenda despre vin
Când Bachus a rămas
Fără vie, vin şi glas
Şi-a chemat în ajutor
Vreo cinci zei şi-un muritor
Şi-n beţia lor, năuci
S-au împiedicat de furci,
S-au bătut ca nişte curci
Din Olimp-iată-i în nuci!
Şi de-acolo în butoaie
Pe pământ, după uluci...
Aşteptând bacantele
Să le scoată doagele...

Colind întârziat de Elena Valeria Ciura

S-a întors cu bucurie-
Cu genţi multe, ecusoane
Şi stampile,

Geamantane cu rotile,
Gemând de bunătăţi-
Din cele străinătăţi.
Strigă tare,
De se-aude până-n vale
-Dezleagă , mămică gardul,
Să văd d bradul,că mi-e dor-
De când fost-am eu fecior
Nu mi-a mai aromit casa
Nucul, mărul ori gutuiul,
Nici ogradă ca la noi
Ninsă, cât câmpia-ntinsă,
Vânt ca-n cânt de nai pierdut
Şi adus de-un fulg pe lut.
...Bate dragul mamii-n poartă
Şi se uită roată-roată,
Dar uşa cine-i deschide?
O vecină, mai bătrână,
Chiriaşă de-o săptămână,
Căci mămuca se mutase,
Mai în sus pe după case,
Unde-i loc verde descris-
În cărţi sfinte, Paradis!
Când îl vede, nu-l mai vede,
Doar din ochi izvor porneşte,
Abia-n casă de-l pofteşte,
Şi ce-a fost îi povesteşte...
De ai şti, dragă copile,
Cât pe drum, în sus şi-n jos
Pe lângă râul cel secat
De spălat, pe obraz dat
Cât a plâns şi a gemut.
Te-ai întors, bine-ai făcut
În săptămâna de Crăciun,
Nu-ţi şedea bine pe drum...
Ţi-a lăsat multe ogoare
Casă, vie , trei livezi...
-Stai, mătuşă, te opreşte
Averea îmi prisoseşteşte;
Am venit ca s-o-mbunez,
De An Nou s-o-nveselesc,
Cu dragoste s-o-nvelesc,
Pe la neamuri să urăm,
Cu colindul să plecăm,
-Nu îmi spune că s-a dus
Când sosit-am de departe
S-o ajut, s-o îngrijesc..
-Drag copile, cam târziu
Zilele ni-s numărate
Nu aşteaptă dupănoi
Că dincolo mergem goi
Cât trăim ne bucurăm
De sunteţi pe lângă noi
Chiar de nu avem belşug
Drag ni-i pruncu şi ograda
Dragă mama, drag şi tata...
Nu murim, de suntem vrednici
Chiar de–avem vecini nemernici-
Scormonim cuvinte bune
Şi trăim cuminţi pe lume!

Câte nu-s în lumea asta!
Pe toate le-am vrea în pântec
Dară viaţa făr-ai noştri
E copilul fără scâncet!

15 dec 2012

Colind şoptit de Boris Ioachim

Pe sub chiciuri, prin troiene –
Pe sub crivăţul ce geme,
Voi veni, în iarna grea

Să-ţi şoptesc colinda mea.

Într-o noapte o să viu,
Pe când dormi, în ceas târziu,
Şi Crăciunu-ţi voi vesti,
Cu glas molcom ţi-oi şopti:

„Te iubesc – afară-i ger
Dalbe flori şi leru-i ler!
Te iubesc, adânc, păgân,
Cu doru-n suflet stăpân.

Dormi, frumoaso, dormi senin –
De luceferi, ceru-i plin!
Sufletul mi-e plin de tine –
Plin de dor şi de suspine.

Cât de tare trupu-mi vrea
Lângă trupul tău să stea!
Doar o clipă – o clipă, zău –
Să atingă trupul tău.

Dar n-aş vrea să te trezeşti
Căci îmi place cum zâmbeşti...
Zâmbet cald, copilăros –
Tu visezi ceva frumos!

Mi-aş dori ca-n visul tău
Să pătrund, puţin, şi eu...
Dar n-aş vrea intrus să fiu,
Căci nu am de und-să ştiu

Dacă-n visul tău, cumva,
Tu nu eşti cu-altcineva...
Dar e noaptea de Crăciun –
Şi-un sărut pe pleoape-ţi pun.”

Şi-o să plec, tiptil, tăcut, –
Lăsându-ţi înc-un sărut...
Mâine dimineaţă-n zori,
Scuturată de fiori

Când din somn te vei trezi
Lângă tine vei găsi
Crenguţă verde de brad –
Şi pe pleoape sărut cald...

În ăst timp, eu, prin troiene,
Pe sub crivăţul ce geme,
M-oi întoarce acas’ zâmbind –
Fericit că un colind

La ureche şi-am şoptit
Cu glas tandru-n dor topit
Un colind – caldă şoptire,
Cânt de drag şi de iubire.

...Pe sub chiciuri, pe sub nea
Şi la anul voi pleca –
Cât o fi iarna de grea,
Să-ţi şoptesc colinda mea...