Esti un inger… de Lacrimioara Lacrima

Esti un inger ce-a venit
Inima de mi-a rapit
Si nu stiu unde a dus-o
In ce loc o fi ascuns-o.
Te rog, ai grija de ea
S-o mangai cu dragostea
Sa-i rostesti vorbe alese
Din sufletul tau culese…
Deloc sa n-o chinuiesti
Cum sti tu sa o iubesti
Cu a ta placut sa bata
Inc-o data si inc-o data…
Sa nu stie suferinta
Sa stea in a ta fiinta
Si cand ea are nevoie
Tu mereu sa-i faci pe voie…

Esti un inger ce soseste
Si cu vorbe dulci vorbeste
Habar n-am si nu stiu cand
Cum mi-ai aparut in gand…
Chiar atunci cand nu speram
Dar in vise asa doream…
Dintr-un loc de undeva
Sa rasara dragostea…
Sa ma simt deosebita
Sa ma faca pera fericita…
Haide, vino pe o stea
Sa-ntalnesti iubirea mea!
Langa razele de luna
Tu sa ma saruti pe gura
Sa soptesti numele meu
Cum stie sufletul tau…

Ingeras, tu esti departe
Dar te simt asa aproape
Ma trezesc vorbind cu tine
Crezi ca oare este bine?
Te astept parca de mult
Triste doruri sa-mi asculti
Sa cunosc iaras’ iubire
Sa-nteleg a ta privire…
Inger, sa nu pleci vreodata!
Acum ai inima-mi toata
M-ai facut ca sa zambesc
Pe tine sa te iubesc…
Ingeras cu chip frumos
Ma alinti asa duios,
Fara tine-n asta lume
Zambetul meu ar apune…

Acolo unde inima ta va poposi…un curcubeu se va ivi…atunci cand vocea iar ti-am auzit…toti trandafirii au inflorit…acolo unde ai privit…raza de soare s-a ivit…si unde te vei aseza…cu tine eu voi sta…si vesnic vei ramane in amintirea mea…

Toamnă politică - de Elena Valeria Ciura

În căsuţa cu miresme de gutui şi mere coapte
Unde mustul se revoltă , cu pastrama se tot ceartă-
Stau de vorbă mulţi dovleci(noi bârfim că sunt zevzeci!)

Şi se plâng că n-au seminţe, ca în alte tinereţi.

Îşi văd viitoru-n leruri şi-n plăcinte cu hamei,
Sunt ţinuţi şi pe ogoare, până dă bruma pe ei,
Niciun sfat nu e primit, sunt făcuţi doar de ocară-
Că-s prea galbeni, prea oranj, seamănă c-o portocală.

Portocala nu-i de-a noastră, da-i primită cu onor
Şi plătită cu valută, , dividende, că-i sezon
Şi-aşezată în vitrină, locul dovlecesc pierdut -
Cam târziu, cu scorţişoara patiserul a apărut...

Şi-atunci, ce bucurie! Toţi îi văd, îi linguşesc,
Se grăbesc s-aducă ode neamului cel dovlecesc-
Deodată au seminţe, mult mai mult ca altădată...
Ei, se pare , nu cu apă grădina a fost udată...!

Vinovatie - de Zavoianu Vali

Acordul trist vibreaza in surdina
Pe chip surasul meu a inghetat
Stii c-o sa plec si nu imi cauti vina

Dar eu ma simt atat de vinovat...

O sa m-astepti. Rabdarea ta de sfanta
Si sufletul de dragoste-ncarcat
Ma tulbura enorm si ma-nspaimanta
Ca poti iubi atat de-adevarat.

Eu m-am jucat ...am luat din tine totul
Si-am dat in schimb un teatru necrezut
Gandeam ca esti ca mine. Idiotul...
Tarziu am inteles ce am facut.

Blesteama-ma! Uraste-ma mai bine
Nu ma privi asa...nu imi zambi
M-apasa-atata vina si rusine
Si nu-nteleg cum de ma poti iubi.

Nici n-am plecat si iti e dor de mine
Cu bratele incet ma inconjori.
Blesteama-ma! Uraste-ma mai bine
Nu ma privi asa...ca ma omori.

Mi-a rodit țarina... de Nicoară Nicolae-Horia

"Mi-a rodit țarina!..."
Nici hambare
Nu am

Aici
Pe pământ...
Sărac sunt,
Doamne,
Dar
Și mai săraci
Ca mine
Sunt!
Bucurați-vă,
Voi,
Secerători-
"Mi-a rodit țarina"
Sufletului,
În
Zori...

Învaţă-mă cum să mă rog! - de Ovidiu Oana-pârâu

Pornit pe-al vieţii nou făgaş
şi drumuri cu destine scrise,
mă aflu, monstru ucigaş
ale-nceputului meu vise.

Spre viaţă intermediar,
postat-ai pântecul de mamă.
Cu-ntâiul pas în calendar,
prima mea noapte se destramă.

Hrăzindu-i vieţii mele rostul
de-a le-ntrona pe toate-n suflet,
îmi dai în Tine adăpostul
şi labirinturi pentru umblet.

Calc apăsat peste pământ,
pătrund oglinzile de ape,
iar aerul îmi e veşmânt
cât Duhul Sfânt îl simt aproape.

Învaţă-mă, Fiule Sfânt
ce să aleg, cum să mă rog,
nu doar prin pilde, ori cuvânt,
sau prin porunci din decalog !

Lumina Ta vreau să mă soarbă
ca tril înalt în zbor spre soare,
din firul mătăsos de iarbă,
răspuns la marea întrebare.

Vis sonor - de Iurie Osoianu

Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanțuri grele de omăt

În ceruri coborau încet

În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind , rugau
Să smulg troienele de flori
Din ungiuri negre , de fiori

Să las doar florile de tei
Să-și picure din spinii mei
Din crucea colțului de cer
Rugina cuielor de fier

Trecea zâmbind un fluieraș
Prin doina sa și ciobănaș
Mulțimi în robe de ocnași
Băteau orbește, pași cu pași

Capace pline de pustiu
Pe umbre goale de sicriu
Albastre luturi de mormânt
Învolburau și vis și vânt

Și herghelii de cai bronzați
Sorbeau și stepe și nesaț
Iar apa vie din izvor
Turnau la câinii morții lor...

Din cer în cer, din lung în lat
Nici plinătate nici păcat
Și nici trecut nici viitor
În sarea ochiului din dor

Încet urcând șirag de scări
Purtat de-al valurilor mări
Cerșeam destinului stinger
Un ultim strop de adevăr

Prin foc de stele și prin fum
Din drum în drum din scrum în scrum
La efemeric nesfârșit
Cerșeam destin neostoit

Cu albe stoluri de cocori
Pe gardul muchiei de zori
La lumi în care eu-l meu
Veni ca om , pleca ca zeu...

CRUCE DE INIMI de Constantin Cristescu

În cimitirul cu amintiri,
Zac liniştite clipe fără aripi,
Înţepenite între ridurile,

Construite de Cronos,
La margine de gânduri,
Legate-n portativul,
Simfoniilor nopţii,
Ce-şi leagănă barca,
Plină cu vis de păcat..
Ultimul nor nemişcat,
Îşi bântuie umbra,
Peste crucea de vremi,
Zidită din inimi.

Vis de Elena Valeria Ciura

Doi copaci m-or legăna,
Frunzele m-or îmbăia,
Florile îmi vor cânta-
Capu-şi vor pleca uşor,

Vor roşi de bucurie-
Simt ele că la chindie
Locul lor va fi la sân
Încălzite de suspin.
Nu vor spune nimănui
Ce-au citit în sufletu-i
Umbre şi miraj
Pe-al fetei obraz.
Ca un curcubeu în soare
Ochii-mprumutau culoare,
Picura-vor roua lor
Pe tulpină-n nor de dor...
Vom păşi peste fiori,
Ne vom iubi până-n zori...

Fumul... de Nicoara Nicolae-Horia

Ce negru-i fumul de la casa ei!
Și el de supărare se încovoaie,

Nu are lemne, de zgârcită ce-i
Se încălzește numai cu gunoaie.

Eu stau în poezia mea și îndur
Clipa aceasta, cât e de absurdă!
De ciudă geme aerul în jur,
Ea nu-l aude și așa e surdă

Vecina mea ca semnul de întrebare
De gârbovită ce-i, când totu-i praf
Adună banii, pentru cine oare?
Mirosul lor e rânced sub cearceaf.

Zilnic îmi trage sufletul în țeapă,
Nu ți-ai ales vecinii, mai înduri!!
Vederea pe retină mă înțeapă,
Mi-e dor de umbra fostelor păduri...

Duminică, 11 Noiembrie 2012

MI-AŞ ADUNA SUFLETUL… de Ioana Burghel

Mi-aş aduna sufletul
din bucăţi
şi l-aş suspenda

undeva
deasupra de întuneric
până când
adâncul tău
s-ar umple de farmecul
albastrului
meu…

Mi-aş strânge aripile
şi ţi le-aş dărui
ca să poţi
zbura
cât mai sus
acolo
unde toate sunetele
se revarsă
pe strunele
unei singure
viori
ca un strigăt
sfâşietor
al îngerilor
întrupaţi
din humă…

Mi-aş aduna sufletul
dacă nu l-aş fi răstignit
pe toate pietrele
de care
nu mai ştiu…