Prag de noiembrie de Boris Ioachim

Din zări, zâmbind, vin norii de ninsoare,
Aduşi de-un vânt tăios şi hainit…
Se pregăteşte toamna de plecare –

Dar fără a-i spune iernii „bun-venit”.

Drum cu pietriş, scrâşnind sub pas agale…
Pe-alături, din salcâmi, frunzare plâng –
Tăcut, posac şi plin de nepăsare,
Răceala brumelor în mine-o strâng.

Plopii, lipsiţi de-a frunzelor podoabă,
Sub vânt, se-ndoaie şi se zgribulesc…
Natura pare-o deşirată gloabă
Ce-şi clatină povara, nefiresc.

Grădinilor, de brume pustiite,
Doar crizantemele le dau culori –
Curând, vor fi şi ele potopite,
De-omături grele şi de vineţi nori.

De gânduri negre, mintea mi-e golită,
Dar simt neînţeles şi tainic jind
După o zi, anume, însorită -
Când, vesel, dragoste purtam în gând.

Ce încrâncenat şi plin de răutate,
Cu sârguinţă vântul mă plesneşte!
Însă, din drum, nicicum nu mă abate –
Căci fără ţintă merg, păşind orbeşte

Spre-o zare ce, demult, nu mă mai cheamă
Spre-un viitor – ce mi-e, de-acum, străin…
Cred că destul speranţei i-am dat vamă –
E vremea, din tristeţi, să-mi fac cămin.

…Drum cu pietriş, scrâşnind sub pas agale…
Pe-alături, din salcâmi, frunzare plâng –
Tăcut, posac şi plin de nepăsare,
Răceala brumelor în mine-o strâng.

Suflete legate de Renate Müller

Mă aflu-n partea vieţii mele, 
învăluită-n ţesături de ceaţă.

Tu, stai în colţul tău verzui,
înconjurat de umbre triste.

Nimeni la lumină nu ne cheamă;
nici melodii duioase,
nici zbor de rândunici.

Eu, nu pot să te-ajung,
iar tu, nu vii, pe drum deschis,
pe veci el ne desparte.

El trece peste, şaptesuteşapte,
munţi şi văi şi mări.

Deşarte gânduri şi
speranţe ce se zbat,
în muşuroiul inimilor noastre.

HD 26.10.2012 RM

Hot de toamna de Aurel Peteoaca

Am primit oficial mandat de arestare,
Iar jandarmii stau la poarta sa ma inhate,
Ca as fi furat o toamna din pura intamplare,
Ca as fi sarutat-o si as fi luat-o in brate.

Sunt vinovat ca m-am pierdut in toamna,
Ca am ratacit cu visul pe frunze argintii,
Cand altii revendicase aceasta doamna,
In naivitatea lor rebela de inocenti copii.
E toamna mea si vreau sa fac recurs
La curtile ceresti de dreapta judecata,
Vreau toamna inapoi,cu dragostea ramburs,
Platesc amenzi si tot ce e de platit ca plata.
Dar niciodata nu mi-o trec si in buletin
Ca fiind a mea definitiv ca si prenume
Toamna este toamna pentru o lume.
Sunt hot de toamna,daca asa va sunt pe plac,
O port in suflet si o car sisific in desaga,
Neimpliniri si vise temerare in mine zac,
Iar toamna -mi este penetranta ca o plaga.
Am furat din toamna si sigur o sa mai fur
Miracolul ce germineaza in pantec nemurirea,
Pasarile migratoare si cerul pur de azur,
Dar mai intai de toate am furat iubirea.
Iar voi care ma acuzati in gura mare
Si ma tarati prin judecati neavenite,
Vede-ti ca v-am lasat si voua soare
Si tandrete suficienta ,ca sa fi-ti iubite.
M-ati pus la zid?Nu-i nici o scofala,
Toamna ma iubeste si-o iubesc,
Am febra si-o percep ca si pe-o boala,
Dar ca s-o revendic inca nu indraznesc.
E clar, am primit mandat de arestare,
Zelosi jandarmii stau la panda sa ma inhate,
Am furat o toamna si cronic va mai doare,
Ca o sarut pe pantecul de frunze si o tin in brate.

Intotdeauna… de Lacramioara Lacrima

Intotdeauna am sa sper
Nu am sa iau, nici n-am sa cer,
Caci, toate vin chiar de la sine

De tii cararea drept si bine
Si poate neprivind ‘napoi
La pasii scursi printre nevoi
Pasind mai sigur catre maine
Acum, ca eu te stiu pe tine…
Desigur, ca n-am planuit
In viata mea sa fii sosit
Doar umbra anilor ce au fost
Mi-au planuit iubirea cu un rost
Intotdeauna, am s-o pastrez,
Am sa iubesc precum visez
Cu tine-n gand si-n inimioara
Mister in timpul care zboara,
Incredere mai multa-n mine
Cu dragostea a vrut sa vina,
Intr-un decor de dor agale
Ce-a vrut sa imi deschida o cale,
Roua in suflet pe-un taram
Ca un balsam il simt acum
Deschid fereastra inimii
Sa intre aerul iubirii…

Intotdeauna am sa scriu
O poezie si-am sa fiu
Izvor de ganduri impartite
In strofe tainic rasarite
Cu sunet de privire blanda
Prin rima, am sa te iau de mana,
Am sa-ti arat ce-i dragostea,
Dorinta-n dans cu flori de stea,
Farama dulce de nectar,
Parfum etern far’ de hotar,
Lumini ce inca n-ai zarit,
Scantei subtile-n infinit…
Intotdeauna TE-AS IUBI
Ce-am mai bun ti-as darui
In rasarit, apus de soare,
Cand iarba se rasfata-n vara
Prin picurii ce cad din nor
Intr-un ecou ametitor
Cand florile iar infloresc
Si primavera o vestesc
Cand frunzele cad pe pamant
In toamna ce ne aduce vant
Cand iarna asterne neaua-ntr-una
Intotdeauna pentru totdeauna…

Culorile toamnei din noi – Lili Trif

Cȃt galben e pe cerul tǎu, iubite
Și cȃt portocaliu ȋn gȃndul meu,
Ni-s inimile parcǎ-ncremenite

Ȋn goana noastrǎ de-a vibra mereu.

Cȃt roșu am pe mȃinile pictate,
Nici hena nu-mi ajunge uneori,
Și pleoapele mi-s mov, ȋntunecate,
Cȃnd te privesc și-aștept tǎcutǎ-n flori.

Pe tȃmple-mi pare cǎ ți-au pus coroanǎ
Iar pǎrul ți-e albastru-luminos,
Ești zeul meu din fiecare toamnǎ
Nu știu pe lume altul mai frumos.

Albit-au buzele de grea dorințǎ
Ȋn vise violete le-am ȋnchis,
Pȃna ȋți voi gǎsi ȋntreaga ființǎ
Ȋn mine. Azi e negrul interzis!

Sǎ mǎ-nvelești ȋn verdele tomnatic,
Sǎ mǎ pictezi ȋn roșu ruginiu,
Și sǎ-mi zȃmbești sfios și singuratic
Cȃnd te voi polei cu argintiu.

Decembrie cȃnd va veni ȋn lume
Te voi lua de mȃnǎ și-napoi
Vom alerga prin frunzele cu brume
Gǎsind culoarea toamnelor din noi.

Ochi 14 de Costel Suditu

Cine sunteţi?
Chiar, cine sunteţi voi?
Îmi spuneţi de când mă are acesta

Cum să îmi beau sângele,
Să ling piroanele înfipte definitiv,
Cine este stângul şi
Cine este dreptul,
Că nu trebuie să cercetez…
Cine?
Oare se găsesc şi copaci fără picioare?
Atâtea rădăcini pustii sunt
Lăsate să creadă că au continuare;
Şi nu ştiu eu dacă am.
Aţi spus doar o singură dată,
Nu eram acolo;
Ce să cred?
Copac sau rădăcină?

Ganduri in noapte… de Lacramioara Lacrima

In toate gandurile mele

A rasarit iaras’ o stea
Si luna blanda printre ele
C-un zambet mi-a soptit asa:
Maine va fi o zi frumoasa
In care tu vei fi cu mine
Iar noaptea acum imi e craiasa
A viselor ce sunt cu mine…
In linistea privirii tale
Cu care m-ai obisnuit
Stelele n-or plange iara
Ca stiu…pe tine te-am gasit.
Uite, cum stele iar se sting
Doar una sta si ma vegheaza
Si-o dragoste ce-o reaprind
E a ta si ma tot lumineaza…
Instinctul meu nu imi da pace
Caci, simt ca tu mult ma iubesti
Oricand si orisice as face
In gandul meu mereu traiesti…
Sa evadez in alta lume
Nici nu as vrea si nici nu pot
De cand cunosc eu al tau nume
Esti lumea mea cu dor cu tot…

Din toate gandurile mele
Un gand strabate prin abis
Pe cer sunt multe, multe stele,
Doar una este al meu vis…
Sclipeste ca intr-un spectacol
Culoare pura-n inimioara
Ce straluceste in color
Faptura-mi toata se-nfioara
C-acolo undeva…departe
Exist-un suflet bland si bun
Care-si doreste atat de aproape
Sa-mi fie mie pe-orice drum,
Imboboceste-n mine-o raza
A noptii care sta la panda
Nici luna nu prea mai ofteaza
Din luna ei imi da lumina…
Camasa stelei lucitoare
Pe care vreau sa o culeg
E calda si-ntr-o-mbratisare
Ma regasesc…ma reculeg…
Iubite…este steaua noastra
Ma-ntreb daca tu o privesti
In orice noapte ce-i albastra
Transmite-i cat tu ma iubesti!

jumătate fără chip de Maria Belean

adevăruri îți atârnă nestingherit de trup
un trup
atins de treceri efemere

sau nu
ale unei respirații

este un altfel de timp pe care îl atingem cu degetul
un aer fierbinte pe buze aburind
clipe se alungesc
mă rostesc timp după timp
cât sunt
cât îmi ești urmă

un timp cu parfum de duminică
un cadou alb
între absențe gri
aripile-ți atârnă de frica greutății

îmi pasă
caut sens acestei duminici
care stă ghemuită lângă zid
într-un pumn de aer fierbinte
peste pielea așteptării ruginii

mă ridic
deasupra cuibului de praf
să te pot vedea cât de frumos ești
cu aripile ridicate

nu-ţi fie teamă, borangicul ... de Ovidiu Oana-pârâu

Picasso "Nude with drapery" (The dance of veils)

nu-ţi fie teamă, borangicul

din ia spumă de pe tine

să-l smulgi, iar sânii şi buricul,

să-i laşi novici pe mâini străine

dă-ţi sânii pradă mâinilor

să îi frământ cu ir de rouă

şi sfârcurile amândouă

sub crâmpoţeala buzelor

tu să îndemni fără zăbavă,

să îi dezmierde cu săruturi

sau sa-i alinte-n zbor de fluturi

pe rotunjimi, gura hulpavă

iar pe buric să pun pecetea

tânjirilor de foc şi miere

cu mult râvnita mângâiere

iar vintrelor să le cresc setea

tainic buric, de piatră sân

şi sfârcurile-n piept arsură

mă ispitesc, iar eu hapsân

le sorb dulceaţa pe măsură

Şi caii zburdă liberi pe câmpie... de Sergiu Ciurtin

Un roib trăieşte singur azi în ţară
un roib îşi plânge truda şi osânda
de dimineaţă până-n seară

plăteşte în fiori... amenda!

S-au dus şi verdele de pe câmpie
uscate-i sunt vechi idealuri
acum când iarna trebuie să vie
sahară-n suflet îi va fi pe dealuri!

Stindard a fost in herghelie
un murg trecut de patru ani
fecioare iepe de pe glie...
inconjurat doar de duşmani!

Prin geamul gros şi ros de vreme
aplecat şi resemnat priveşte
va avea gânduri-probleme
de herghelie abandonat... roibeşte.

Nechează crez şi doar durere
un blid de fân al cerului balast
secat-i-au sângele-n artere
cu vremi de-a rându-i în contrast!

Acum şi câmpul verde e melancolie
şi trapul e figuri de stil
închis în dor ca-ntr-o bastilie
viitoru-i pare sumbru-inutil.