Să desfac visu-n crâmpeie
Mă inunde şi-n răstimp…
Marea… să fie Egee
Ţărmul… să fie-n Olimp!
Glasul apei ne pătrundă
Până-n sângele-nverzit,
Mângâiaţi de-o caldă undă
Închega-vom plan, sfinţit…
Elfii mării ne veghează
Printre stâncile-azurii,
Stelele, se-ncorporează
Între maluri sidefii…
Peste munţi şi marea toată
Înălţăm inima plină
Cu lumină adăpată,
Coborând, spre rădăcină.
Chiparoşi pe plaiul sfânt
În pădurea ca-n poveşti,
Pare rai pe-acest pământ,
Pe-acest loc, uiţi cine eşti !
Mă visez mereu în mare
Pe nisip călcat de zei,
Piere orice supărare
Când în braţe, tu mă iei…
duminică, 30 septembrie 2012
(nu știu de ce sunt tristă atunci când se scutură magnoliile) - de Nuța Istrate Gangan
mi-ai atins buzele cu o petală catifelată
apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed
am zâmbit sub mângâiere;
primăvara plângea suav cu petale de mătase udă
sânul stâng îmi tresărea în aşteptare
m-ai sărutat muşcat
acoperindu-mi ţipătul surprins
cu o altă petală desprinsă
din floarea
care se odihnea mirată în palma ta
vin inserări de vise şi lumi
ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingăşie
înroşindu-şi florile albe în cireşe
te aştept
Evă tăcută și caldă
pe marginea unei veri de păcat şi ispită
să-ţi scutur pe trup
copacii grei de flori și miresme
primăverile nu se mai întorc
deşi ai impresia
că totul se repetă
iar şi iar...
(ştiu de ce se scutură magnoliile...
nu ştiu de ce mă sărutai muşcat
atunci când eram tristă)
apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed
am zâmbit sub mângâiere;
primăvara plângea suav cu petale de mătase udă
sânul stâng îmi tresărea în aşteptare
m-ai sărutat muşcat
acoperindu-mi ţipătul surprins
cu o altă petală desprinsă
din floarea
care se odihnea mirată în palma ta
vin inserări de vise şi lumi
ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingăşie
înroşindu-şi florile albe în cireşe
te aştept
Evă tăcută și caldă
pe marginea unei veri de păcat şi ispită
să-ţi scutur pe trup
copacii grei de flori și miresme
primăverile nu se mai întorc
deşi ai impresia
că totul se repetă
iar şi iar...
(ştiu de ce se scutură magnoliile...
nu ştiu de ce mă sărutai muşcat
atunci când eram tristă)
Un alt adio de Renate Müller
Iubite te las din mâinile mele
ţi-am dat aripi
să zbori până la stele
în suflet te-am crescut
înfăşurat în petale de crini
să te vindec înger căzut
rugător mă priveşti cu milă
te las liber să zbori să te duci
zeu înaripat spre lumină
ţi-am dat aripi
să zbori până la stele
în suflet te-am crescut
înfăşurat în petale de crini
să te vindec înger căzut
rugător mă priveşti cu milă
te las liber să zbori să te duci
zeu înaripat spre lumină
Dor de mamă de Elena Iuliana Constantinescu
Care au rădăcinile în locul meu natal;
Trimite-mi câteva petale
Din trandafirul parfumat de la fereastra
Ce-npodobește casa noastră;
Prin păsărelele ce vin la noi,
Cu dans de aripioare,
Măicuță dragă să-mi trimiți
Parfum din lăcrămioare;
Și mere dulci din grădiniță,
Cu fin parfum de lămâiță;
Trimite-mi blând miros de câmp
Și dulci mângâieri de soare și vânt
De acasă;
Trimite-mi zâna mea frumoasă
Diminețile cu soare,
Când roua argintie în faptul zilei moare;
Şi-mbătătorul iz al florii de pădure,
Şi gustul acrişor de zmeură şi mure;
Mai spune-mi mamă, cum soarele apune
Când seara se întorc de pe păşune turme;
Trimite-mi mamă miros din flori de tei,
Ce-mi amintesc amarnic de mult de ochii tăi;
Și îmi trimite mierea muncită de albine
Cum dulce mamă scumpă eu mă gândesc la tine;
Trimite-mi ciripit şi zbor de păsărele,
Să dorm cu lacrimi seara, zburând în cârd cu ele;
Trimite-mi apa rece de limpede izvor,
De dorul ei atâta și-atâta simt că mor!
Și mai trimite-mi mamă parfum de busuioc,
Cu el de acolo poate va fi puțin noroc;
Trimite-mi maică drumul ce duce înspre casă,
Să mă întorc la tine,
Să ne-nchinăm la masă.
Elena Iuliana Constantinescu
Din trandafirul parfumat de la fereastra
Ce-npodobește casa noastră;
Prin păsărelele ce vin la noi,
Cu dans de aripioare,
Măicuță dragă să-mi trimiți
Parfum din lăcrămioare;
Și mere dulci din grădiniță,
Cu fin parfum de lămâiță;
Trimite-mi blând miros de câmp
Și dulci mângâieri de soare și vânt
De acasă;
Trimite-mi zâna mea frumoasă
Diminețile cu soare,
Când roua argintie în faptul zilei moare;
Şi-mbătătorul iz al florii de pădure,
Şi gustul acrişor de zmeură şi mure;
Mai spune-mi mamă, cum soarele apune
Când seara se întorc de pe păşune turme;
Trimite-mi mamă miros din flori de tei,
Ce-mi amintesc amarnic de mult de ochii tăi;
Și îmi trimite mierea muncită de albine
Cum dulce mamă scumpă eu mă gândesc la tine;
Trimite-mi ciripit şi zbor de păsărele,
Să dorm cu lacrimi seara, zburând în cârd cu ele;
Trimite-mi apa rece de limpede izvor,
De dorul ei atâta și-atâta simt că mor!
Și mai trimite-mi mamă parfum de busuioc,
Cu el de acolo poate va fi puțin noroc;
Trimite-mi maică drumul ce duce înspre casă,
Să mă întorc la tine,
Să ne-nchinăm la masă.
Elena Iuliana Constantinescu
PE VALEA VIEŢII de Patricia Serbanescu
Surprins de vei fi, cu luna-ntre noi,
Astâmperi tot dorul ce-ţi flutură-n plete
Cu dragostea-n palmă, nascuţi iară goi.
C-ai nume în vers, acum nu contează
Doar nemurirea-şi va pune un semn,
În barca iubirii ce-acum balansează
Fiori se-mpletesc, într-un singur îndemn.
Şi semnul cu braţul având o eşarfă
În ochi ce sunt şterşi, de azurul tristetii,
Îţi macină sufletul pe strune de harfă
Căci mult e pustie, acea vale a vieţii…
Într-un amurg, e-aprinsă –ntraga vale
Iar cântul prigonit, e-acum stingher,
Căci ne tot plângem de însingurare
Când ştim că viaţa este zarvă… şi mister.
30.09.2012
C-ai nume în vers, acum nu contează
Doar nemurirea-şi va pune un semn,
În barca iubirii ce-acum balansează
Fiori se-mpletesc, într-un singur îndemn.
Şi semnul cu braţul având o eşarfă
În ochi ce sunt şterşi, de azurul tristetii,
Îţi macină sufletul pe strune de harfă
Căci mult e pustie, acea vale a vieţii…
Într-un amurg, e-aprinsă –ntraga vale
Iar cântul prigonit, e-acum stingher,
Căci ne tot plângem de însingurare
Când ştim că viaţa este zarvă… şi mister.
30.09.2012
Mare,lună aproape plină şi trandafiri aproape...galbeni de Veronica Simona Mereuta
curajul de pe urmele tale,poţi ajunge la mare
atât de aproape,mai greu de privit ca niciodată
Sunt multe oprelişti pe drum
palmieri luminaţi fantomatic
candelabre în restaurante din nisip căzut la datorie
o pajişte de trandafiri,mai mult galbeni,se cer furaţi
din a realul unde nu pot învăţa să înflorească
Apoi valurile
mângâierea lor te priveşte
în lumina lunii
căci e aproape plină
mai are loc de iertat păcate pe care nu le ştii mărturisi
altfel...te porţi frumos cu normalul tău
căci norma e una singură
rămâi naiv de puternic până la ultimul
fir de iarbă neivită încă
30.09.2012
Vero
Sunt multe oprelişti pe drum
palmieri luminaţi fantomatic
candelabre în restaurante din nisip căzut la datorie
o pajişte de trandafiri,mai mult galbeni,se cer furaţi
din a realul unde nu pot învăţa să înflorească
Apoi valurile
mângâierea lor te priveşte
în lumina lunii
căci e aproape plină
mai are loc de iertat păcate pe care nu le ştii mărturisi
altfel...te porţi frumos cu normalul tău
căci norma e una singură
rămâi naiv de puternic până la ultimul
fir de iarbă neivită încă
30.09.2012
Vero
AŞTEPTARE de Patricia Serbanescu
te zăresc în apusul răcoros al toamnei mayaşe…
dacă ochii ţi-au curs spre soarele beteag al toamnei,
înseamnă ca nu m-ai zărit încă…
înseamnă că mai presus de toate
preamăreşti pământul,
fără să te intereseze şi alte străluciri…
oare, aştepţi o nouă viaţă,
o nouă copilărie?
să ajungi iar în stadiul de fluture…
aştepţi tu metamorfoza sufletului,
sau transformarea umanului îndragostit
de cea mai frumoasă planetă din univers
sau de cea mai frumoasă stea însufleţită...
creaţie…ce cuvânt minunat, perceput aici !
întreb într-o doară…
oare, nu m-ai zărit în acest rar apus,
ori m-aştepţi să cresc şi să revărs
acea iubire ancestrală, iar şi iar?
Doamne! schimbă-ţi dioptriile!
surprizele curg, într-o altă măreţie…
30.09.2012
preamăreşti pământul,
fără să te intereseze şi alte străluciri…
oare, aştepţi o nouă viaţă,
o nouă copilărie?
să ajungi iar în stadiul de fluture…
aştepţi tu metamorfoza sufletului,
sau transformarea umanului îndragostit
de cea mai frumoasă planetă din univers
sau de cea mai frumoasă stea însufleţită...
creaţie…ce cuvânt minunat, perceput aici !
întreb într-o doară…
oare, nu m-ai zărit în acest rar apus,
ori m-aştepţi să cresc şi să revărs
acea iubire ancestrală, iar şi iar?
Doamne! schimbă-ţi dioptriile!
surprizele curg, într-o altă măreţie…
30.09.2012
Primul sărut... de Nicoara Nicolae-Horia
Tu îți mai aduci aminte
Primul nostru, sfânt sărut?
Primul nostru, sfânt sărut?
Mut eram, fără cuvinte,
Ca un dumnezeu de lut!
Când cu brațele însetate
Ți-am cuprins ființa toată
Și acum aud cum bate
Inima din dor de fată...
Cea de-atunci încă mă cheamă,
Tânără precum erai,
Fericiți și fără teamă
Să ne rătăcim prin rai
Pe sub arșiță și ploi
Și din pomul fără vină
Să culegem amândoi
Mere coapte în lumină.
..............................
Tu îți mai aduci aminte
Primul nostru, sfânt sărut?
Eram orb, fără cuvinte,
Ca un dumnezeu de lut...
Ca un dumnezeu de lut!
Când cu brațele însetate
Ți-am cuprins ființa toată
Și acum aud cum bate
Inima din dor de fată...
Cea de-atunci încă mă cheamă,
Tânără precum erai,
Fericiți și fără teamă
Să ne rătăcim prin rai
Pe sub arșiță și ploi
Și din pomul fără vină
Să culegem amândoi
Mere coapte în lumină.
..............................
Tu îți mai aduci aminte
Primul nostru, sfânt sărut?
Eram orb, fără cuvinte,
Ca un dumnezeu de lut...
Duminică, 30 Septembrie 2012
Sus pe deal de Emil Marian
Sus pe deal, la
cireșul altoit,
Te-am așteptat să
vii în prag de seară,
Ai apărut
zîmbind, parcă plutit,
M-ai sărutat așa,
ca într-o doară.
Și al tău rîs,
acorduri lasă-n noapte,
Într-un sărut
acum ne împletim,
Adie-n vînt
cireșele prea coapte,
Dar vremea lor e
dusă de mult timp.
E toamn-acum, cu
frunze iarăși plouă,
Iubirea noastră
este încă vie,
O floare albă-n
dimineți cu rouă,
E-al nostru dat,
așa a fost să fie!
Pe deal cireșul
ne dă adăpost,
Cum ne iubim sub
creanga-i cea ridată,
Care-ar fi fost
pe lume-al nostru rost?
Ne-am fi-ntîlnit
odată și odata?
Septembre-de vineri pînă vineri de Emil Marian
E vineri azi, lucrul închei,
Îsi zice Gogu fericit,
Ochi-mi vor fi după femei
Și inima după...iubit!
Iar sambata in club m-am
dus,
Si am baut si am dansat
M-am invartit precum un fus,
Acum nu stiu unde-am parcat…
Pe duminica, abureala,
Greu ma trezesc la viata iar,
Asa ma-ncearc-o mahmureala,
Nu cred cumva s-aveti habar.
E iarăși luni și-ncepe
săptamana
Cu chef de munc-așa mai
subțirel,
Acum la treabă nu ne mai dăm
mîna,
Suntem cam apăsați
de...tulburel!!!
Îi marti a doua zi din
saptamana,
Spre uichend noi am mai
facut un pas,
Aproape-i si acest sfarsit
de luna,
Iar toamna e numai in primul
ceas...
S-a făcut miercuri, zi de
post,
De la rele ne-om abține,
Să gîndim al vieții rost,
Pentru vremea care vine.
E joi si uichendul e la un
pas,
Munciti cu bucurie si cu
spor,
Putin din saptamana a ramas,
De-o leneveala la toti ne e
dor!
Astăzi e vineri iară,sfîrșit
de săptămînă,
Septembre e pe ducă,
începe-o nouă toamnă,
Pe-alee m-aș plimba,
tinîndu-te de mînă,
Dar vremea a trecut, cum
zboară timpul doamnă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)