Dimineţi identice - de Costel Suditu

După fiecare sculat de dimineaţă
Fug în oglindă;
Am senzaţia că nu mai sunt eu
Aşa cum mă ştiam cu o zi în urmă;
Abia acolo mă recunosc, însă
Nu şi privirea;
Mereu e alta;
Privirea, despre care se spune
Că arată ceea ce suntem,
Şi cum;
Am început să evit oglinda,
Însă şi aşa, de fiecare dată,
Cuvântul, demască orânduirea de idei
Neorânduite vreodată,
Ca o mirare ori ca o mare surprindere;
Asta, până să evit cuvântul
Când, la rândul său
Cititul,
Îmi arată că din nou, ceva
Este schimbat;
Parcă e mai pufos
Şi mă cufund în adâncul său,
Din ce în ce mai ca plumbul în apă;
Mai mereu când mă scol dimineaţa,
Nu mai sunt eu, cel de din nainte,
Şi nu mi-e teamă că aşa va fi mereu,
Ci că altfel vor fi dimineţile
Care de ceva timp,
Sunt identice.

În nezidire... de Costel Suditu

Un strigăt surd,
Un strâns de pumn,
Şi o privire
De răpire,
M-au vitregit,
Ca atunci de sunt robit
Într-o culoare,
De zâmbetul care mă doare
Nezâmbind,
Căci nefiind
Un strigăt surd,
Şi-un strâns de pumn,
Şi o privire
A răpire,
Rămân pocit
Şi împietrit,
În nezidire.

Prin femeie… - de Lacrimioara Lacrima

Prin femeie, afli ce-i iubirea,

Tristetea, implinirea, bucuria,
Cu ea, a inceput candva viata,
Iubind-o, iti dai seama ce-i speranta,
Caci deschide drumul catre bine
Te-ntelege, vrea sa stea cu tine,
Te accepta chiar daca ai gresit
Iarta, stie sa te faca mult iubit,
Te indeamna si te-ncurajeaza,
Cu devotament…sincer, te urmeaza,
Ca o floare frumos infloreste
Nu insala cand inima-i iubeste,
Vrea sa fie prea mult adorata
Uneori,. doar imbratisata,
Capul ei sa stea doar pieptul tau
Sa nu fie singura la greu,
Prin femeie, totul are sens,
Multa gingasie simti dac-o insotesti
Este tot ce ai pe acest pamant
Nu pleaca de-i soare, nici daca e vant,
Copii zamisleste, le poarta de grija,
Oricand te respecta, da-i macar o clipa,
Sa-ti simta prezenta, ca nu-i parasita,
Ca sa se bazeze ca e ocrotita…
*
Prin femeie, lumea este minunata,
Daca e iubita, mereu respectata
Isi doreste-n suflet numai mangaiere
Iar apoi, tie iti va da putere,
Sa mergi mai departe, ca sa ai noroc,
De nu este ea, nu ai nici un loc,
Atunci, cand zambeste e-o raza de soare,
Te-ncalzeste-ntr-una…far’ de-asemnare,
Cunoaste femeia si asa intr-o zi
Tu vei realiza cine esti, vei fi,
Pentru ca o data, simplu vei visa,
Cum este femeia…ce cu drag e a ta,
Prin femeie, timpul trece asa usor,
Parca-ti pune aripi si poti ca sa zbori,
Dac-o pretuiesti tot iti va da…chiar…
Uitand chiar de sine, neavand habar,
Ca e delicata, nimic nu-ti va spune,
Rostul ei devi…numai tu, pe lume,
Si de dimineata pan’ tarziu in noapte
Nu va pregeta sa-ti fie aproape,
Te iubesc, iubite, asa cum tu esti,
Eu, femeie sunt, si de ma iubesti,
Nu uita vreodata…cat eu voi trai
Precum o femeie…te-as putea iubi…
*
Prin femeie…visele-au culoare, nu ai timp in gand sa-ti pui o-ntrebare. .pentru ca de-o ai…totu-i implint…intelegi in taina…ca esti fericit…

Să fii dorit...- de Boris Ioachim

Să fii dorit, să fii iubit de oameni,
E-un vis măreţ, dar prea nerod -
Când dragoste c-o mână sameni
Şi cu cealaltă fiere-aduni – drept rod.

De nepătruns sunt tainele gândirii!
Dar pizma-n om e marele stăpân;
De miere-s rădăcinile simţirii –
Dar faptele sunt cupe cu venin.

Prieteni buni, îţi afli, fără număr...
Dar la cădere nu-ţi găseşti proptea -
Căci toţi amicii au dureri de umăr…
- E o prăpastie-ntre a fi şi-a vrea.

Cu vorbe nu-ţi poţi duce traiul
Atât să ştii: prieten tu îţi eşti;
Uscat sau proaspăt de ţi-o fi mălaiul
Fii mulţumit: e bine că trăieşti...

întrebări - de Belean Maria

Sunt albastrul cel mai aproape de tine,
rugăciunea ta îmi este destinată,
îmi faci punte din ganduri?

Eu, aşa simt pentru tine!

Când cerul îşi întoarce spatele,
stai lângă mine pe aceeaşi câmpie,
mă priveşti când eşti părăsit?

Eu, aşa simt pentru tine!

Când dormi între flori sau cazi în spini,
viaţa ta sună a gol printre străini,
cu mine dimineţi aduni sub flori?

Eu, aşa simt pentru tine!

Ploaia face umbră,
stropi limpezi aprind lampa,
iubirea o las lucarnă...

Eu, aşa simt pentru tine!

Hotelul - de Camelia Armati

Te-avertizez, iubite, de azi am zâmbet ecosez,
Nu mai visez sărutul tău, te-avertizez!
Nu e-un hotel inima mea să vii, să pleci, să vii așa,
Bagă de seamă, să-ți fie teamă, sunt foc și pară
Și îmbrăcată...și despuiată în pielea goală!
Îmi vii spășit la ușă seară de seară cu-o lună chioară,
În zori, te duci să iei o pară mai mare, rotunjoară,
Dar eu n-o vreau. Voiam să stau doar pe genunchiul tău.
Acuma pleacă, du-te-n piață. Tot ție o să-ți pară rău.
De azi e-nchis hotelul tău, să nu cumva să uiți.
Să nu-mi aduci păreri de rău că altfel o încurci.
Am inima încăpătoare și șapte stele-n frunte are,
Mă-nchid în ea ca într-o floare, ți-ascund cheia de la intrare.
Să nu te-ntorci, nici nu-ncerca să-mi tragi în geam cu praștia,
Că voi ieși la dumneata cu neagră mătura!
Ți-oi pune pe spinare un munte greu de sare
Și-un brânci ți-oi da în vale-adâncă săpată-n neagră stâncă,
Să nu mai ieși din ea, să uiți de viața ta,
Să-ți fiu întotdeauna prințesa și regina.
Din părul meu ți-am dat cândva aurul pe-o șuviță:
Atât să ai în urma mea de tânără domniță...
Lumina verde să mi-o cauți scrâșnind amar din dinți,
Nu încerca să mă alinți, e inutil să minți.
Hotelul meu e încuiat cu cheia, dinăuntru,
Pe poarta lui este lăcat și lanțul te privește sumbru.
Și te-am ursit în miez de noapte, săgeată verde în priviri,
Să plângi în urlet și în șoapte și să trăiești din amintiri,
Iar brațul tău să fie moale, cu jind de-mbrățișare,
În ochi să ai mereu doar sare, durere și mirare.
Căci te-am iubit cum nu prea des se-ntâmplă azi pe lume,
M-ai hărtănit, bine-nțeles, cu inimă de câine
Și m-ai pierdut definitiv și nu te iert, să știi,
Te voi răni c-un incisIv și mii de poezii.

De ziua mea - de Roxana Mihaela Mirea

Chiar de ziua mea, a căzut o stea
Şi tot ce-mi doresc e iubirea ta
Chiar de ziua mea mă gândesc la noi
Că eram acum singuri amândoi

Chiar de ziua mea îmi lipseşti enorm
Ştiu că-n noaptea asta n-am să mai adorm
Chiar de ziua mea îţi spun “te iubesc”
Şi încerc uşor, totuşi să zâmbesc

Chiar de ziua mea am un gust amar
Tu ai fii în schimb, cel mai dulce dar
Chiar de ziua mea şi în vis de vii
“Te iubesc” din nou, eu îţi voi şopti

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 14.08.2012)

Cine sunt eu, o altă ipostază - de Stoianov Beniamin

Eu sunt doar şerveţelul parfumat
Cu care, câteodată, când ai lăcrimat,
Te ştergi în colţul ochilor, niţel
Și-apoi, nu ştii cum să mai scapi de el...

Eu sunt doar braţul mâinii stângi
Pe care, întistată, poţi să plângi,
Dar când ţi s-a ivit din nou norocul,
Mă părăseşti, că ăsta-i jocul...

Eu sunt acela cel ce sunt;
Un biet bătrân, cu păr cărunt
Ce-a fost odată bun cu voi:
Un biet bătrân, cu ochii goi...

CONCERT NOCTURN - de Burde Victor

Cântă un greier,
într-un colţ de vară
sonata inimii,
pe arcuş de vioară...
O ascult lângă tine
şi-ţi prind
o floare de rug sălbatic
în părul noptatic;

Ochii tăi,
au luat în lumina lor
toate stelele
pe post de spectator,
pentru aplauzele
de final...

Citadină - de Boris Ioachim

E searbăd oraşul, dar plin de trufie...
Păcate să-i numeri – ai trece de-o mie
Virtuţi – numai una! – să-i numeri nu-i modru…
E-o silă ce-ndeamnă la urlet, ca-n codru.

Amuşină câinii pe străzi desfundate
Un clopot, cu râvnă, soleşte a moarte
Tristeţi încrustate în ziduri bolnave
Mai tulbură ziua cu scâncete slabe.

Cernit e văzduhul: stă ploaia să cadă
Beţivi, prin unghere, tot mârâie-a sfadă.
E-un timp fără noimă şi fără de slavă:
O urbe bolnavă – într-o ţară bolnavă.

Claxoane sfâşie amiaza-mpietrită
- Ce lume nervoasă, ce lume grăbită! -
Sordidă e viaţa, de humă tăria –
Zadarnic oraşul îşi ţipă trufia.