Să fii dorit, să fii iubit de oameni,
E-un vis măreţ, dar prea nerod -
Când dragoste c-o mână sameni
Şi cu cealaltă fiere-aduni – drept rod.
De nepătruns sunt tainele gândirii!
Dar pizma-n om e marele stăpân;
De miere-s rădăcinile simţirii –
Dar faptele sunt cupe cu venin.
Prieteni buni, îţi afli, fără număr...
Dar la cădere nu-ţi găseşti proptea -
Căci toţi amicii au dureri de umăr…
- E o prăpastie-ntre a fi şi-a vrea.
Cu vorbe nu-ţi poţi duce traiul
Atât să ştii: prieten tu îţi eşti;
Uscat sau proaspăt de ţi-o fi mălaiul
Fii mulţumit: e bine că trăieşti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu