marți, 17 iulie 2012

Ce vrei să-ţi scriu? - de Getuţa Fata Dragă


















Ce vrei să-ţi scriu de la distanţă ?
Un cântec trist, sau o romanţă
Un cântec vesel, sau de dor ...
Cum cântam odinioară, tuturor ?

Acelor ce mă ştiu şi mă-drăgesc,
Şi mă apreciază, cum e şi firesc,
Că n-am scris niciodată, să nu placă,
Am scris doar poezie, afrodisiacă.

Sau poate-ai vrea să îţi recit, o poezie
Din gândul meu, nepusă încă pe hârtie,
În care cânt, iubind cu nonşalanţă,
Iubirea mea şi-a ta, nepuse în balanţă.

Spune-mi acum iubire, vreau să stiu,
Ne-am întrecut în slove, prea târziu ?
Eu scriu ce simt, am sufletul deschis,
Şi n-am un scop anume, sau precis.

În poezia mea eu cânt, iubirea
Şi tot în poezie, găsit-am fericirea,
Ce mă poartă-n viaţă cu succes,
Dar n-o să-mi fac din asta, interes.
15-07-2012

UN GÂND FRUMOS - de Irina Nedelciu

















Un gând frumos, în prag de seară
Aleargă-n strune de vioară
Să scoată cântul cel mai fin
Să îl auzi, în somnul lin...

Să-ţi împletească pe sub pleoapă
Un vis şoptit, de-o dulce fată,
Ce te dezmiardă până-n zori
Cu buzele, de-ţi trec fiori.

Un gând frumos, în zori de zi
Atinge o harpă-n cer, să ştii,
Că îţi trimit o sărutare
În razele de prin hotare...

Să îţi aducă alinare
În sufletu-ţi, ce parcă n-are,
Îmi pare atât de zbuciumat
De la căldură, stă-n oftat.

Un gând frumos, în amiază
Se-alintă şi se aliniază
Pe-ntregul cer ce-mi picturează
Un curcubeu, ce se aşează...

Cu dragoste, pe-al tău obraz,
Să-ţi dea iubire şi mult haz
Să poţi să treci prin zi uşor,
Ca-n toate, tu să ai mult spor.

Un gând frumos aleargă acum,
Pe aripi de zefir, pe drum,
Peste pădurea-nfiorată
De cel parfum ascuns, în şoaptă...

Ce tainică şi avântată
Ţi-aşează-n inima curată
Iubirea... cea mai înstelată...
Şi-un "te iubesc" iubite, dragă.




Ce vrei să-ţi fiu? - de Ovidiu Oana-Pârâu


Te urmăresc pe drumuri de lumină
Şi te presar cu vorbe de iubire,
Să nu te-ascundă norul sub umbrire.
Ce vrei să-ţi fiu, o zi senină ?

Răsai cu părul mac şi cu aleanul
Pe câmpul unduit de vânturi line,
Aş vrea să te cuprind adânc în mine.
Ce vrei să-ţi fiu, de grâu eu lanul ?

Cu ochii-n strălucire de smaralde
Mă ţintuieşte inima-mi flămândă,
Aşa cum temătoare-i şi arzândă.
Ce vrei să-ţi fiu, nisipuri calde ?

Oglindește-ți frumuseţea în pârâu
Şi prin atot ce eşti sub mii de picuri
Se-nalţă ispitire din nimicuri.
Ce vrei să-ţi fiu, sălcii pe râu ?

Iar în livezi când stai în glas de harpe
Şi risipeşti tăcerile prin cânt,
Mă-ndemn spre tine să-ţi şoptesc cuvânt.
Ce vrei să-ţi fiu, ispita-şarpe ?

Divinitatea mea - de Getuţa Fata Dragă

























Divinitatea n-am atins-o încă,

Şi nu-s divină-n tot ce scriu,
De vină-i sufletu' ce-mi cântă,
Iubirea aşa cum simte şi cum ştiu,

Cu trupul şi-ntreaga mea făptură,
Iubesc tot ce-i frumos şi-mi place,
Şi nu cârctesc, în artă şi cultură,
Am să iubesc, iubirea bine-mi face.

De piele, ca şarpele, nu mă despoi,
Să i-au altă culoare, iubirea s-o arăt,
Simţind curat, iubirea o împart la doi,
Sunt viaţă şi-o trăiesc iubind curat.

Iar când iubirea-n suflet, mă inundă,
Textila de pe mine  doar o schimb,
Şi-mi cânt învăpăiată şi fecundă,
Iubirea-nflăcărată ce-n trup o simt.

Divinitatea nu m-a atins încă,
Sunt vie şi prin viaţă rătăcesc,
În suflet port iubiri ce-mi cântă,
Atât cât pot şi cât e omenesc.

Divină oi fi la ceruri, de-oi ajunge,
Acum împart iubirea pe pământ,
Până când viaţa o să mă alunge,
Vă cânt iubirea, un dar atât de sfânt.

Acelora ce simt la fel ca mine,
Cred în iubire şi din iubire sunt,
Căci din iubire îmi vine mântuire.
Când toate-s rostuite, pe pământ.

24-06-2012


A plouat!... de Radu Adrian Gelu
















Plouă, e noapte, plouă,
binecuvântare în mijlocul verii,
vine iată neaşteptata ploaie torenţială…

Zilei celei toride de vară,
fără nici-un răgaz în arşiţă,
ploaia nopţii iată-i acum  deodorantul…

În noapte dintr-o dată,
briza rece iţeşte suflarea,
fulger-n fulger-n tunet bate darabana…

Picături mici învolburate,
adună parfumuri cu sunet,
în streşini clocotind plete de pârâu cald…

A nopţii floare polenul,
în picuri vântul îl poartă,
a ne simţi mai bine, vara e chiar plăcută…




Zi de vară toridă... de Radu Adrian Gelu
































Zi de vară toridă
topeşte amintirea
parfumului de iubire începută…

Extazul în pasiune
în azuriu descântec
e licitaţie de suspine cutremurate…

Zâmbetul efemer
tot mai persistă
gândului ars de azuriul mister…


Strălucirea-n privire
briză îmi respiră
visul în aşteptare, vertij în transă…



Eşti utopia… de Radu Adrian Gelu


Eşti utopia vieţii mele şi basmul
sufletului pereche, eşti dulceaţa
veşnic euforică, aparent perfectă,
ce-şi arde iubirea în suave flăcări…

Ca tine, nu m-a iubit chiar nimeni,
pasiunea e puterea ce te conduce,
totul e ca nou început , ce pare a fi,
aerul proaspăt ce din vis, trezeşte…

Profundă, din noul mugur înflorită,
pasiunea-ţi aprinsă ne arde iubirea,
sfârâind pe rugul fericirii-n vâlvătaie,
detonând dulcea explozie-n dorinţă…

Cu un cuvânt, o mângâiere, un sărut,
stropii de foc în plăcere ne pătrund
pe nisip de mătase ce ne sunt şoaptele,
cu ecouri în vârtejuri de galaxii azurii…




Fiori în priviri… de Radu Adrian Gelu

Ce incendiu, ce iute căldură,
ce foc fierbinte, ce arsură,
suflare arzândă-n vălvătaie,
azuria-ţi privire e flăcăraie…

Aşa foc mare nici nu-l stinge
picătura-n clepsidra ce ninge,
delicioasa magie fiind o ispită,
inima-mi te suspină Afrodită…

Furci de gene sori mă inundă,
polen de dor în şuvoi abundă,
stele licărind speranţa-n zori,
refluxul a trezi iar flux de fiori…

LORDUL JOHN DIN CANION de Gabriela Dangu si Emil Marian


Iute-am fost avertizat                                                                                                               
De-un prieten apropiat                                                                                                                
Dacă merg în Canion                                                                                                              
S-am grijă la lordul John.

Și mi-a povestit pățanie                                                                                                       
Aproape cît o zîzanie                                                                                                          
De la lordul John citire                                                                                                             
Despre a lui nesimțire:

“La costum și cu cravașă,
Cizme, mîndru ca un pașă,
Intră-n Marele Canion,
Falnic, insusi Lordul John.

Cum mergea el tacticos,
Lordul John, cam pofticios,
Privea lung și saliva,
Numai la nevasta mea.

Tot privind așa, aiurea,
Întreband "unde-i pădurea,
Unde naib-am nimerit", 
Se-nvîrtește plictisit,

Hăul tot și nesfîrșit,
El  țantoș, nedumerit,
Începe-a socializa
Tocmai cu nevasta-mea

Nu`ș ce-i zice, ea- zîmbește,
Brusc, nu se mai plictiseste
Și-ascultă cu interes
Ce-i indrugă, făr` de sens.

Doamna mea parcă flirtează,
Lordul John parc-o curtează...
Și Marele Canion
Pentru mine e-un...atom

Așa c-am luat consoarta,                                                                                                                                        
Oferindu-i galant “toarta,”                                                                                                                                        
Lăsînd iute de indată                                                                                                                          
Pe lord cu buza umflată”.

Eu pe lord îl știu o țîră                                                                                                         
Și că este bun de gură                                                                                                             
Că de cap le amețește                                                                                                                                                    
Le spune că le iubește.

Așa că fost-am ieri în Canion,
M-am întîlnit cu lordul John
Ne-am salutat mai amical,
Eram pe jos, el sus pe cal.

Era un aer sufocant,
Iar el un lord foarte galant,
A salutat din pălărie,
Cu ochii la a mea soție.

-Ia stai cuminte,- am zis rînjind,
Că te pocnesc așa zîmbind
Si-o să te-aduni tot de pe jos,
Trantit de pumnul meu...gelos.

Parcă iesind de la tractir                                                                                                       
Lordul John zise în sictir:
-Cine ești tu să îmi zici,
Ia mai du-te mă de aici....

-Măi englezule uscat,
De-ți trag una cazi la pat!
Ascultă a mea povață
Ca să ai noroc în viață!

-Ce noroc, mă? Ce vorbești?                                                                                                 
De-ți trag una, nu mai ești!                                                                                                                 
Zice lordul curajos.                                                                                                                 
Io-l pocnesc și cade jos.


Mă aplec peste nemernic                                                                                                                                          
Să-i mai ard una cucernic.                                                                                                                
Pe braț simt o apăsare                                                                                                    
Și-ntorc capul cu mirare.

Era draga mea iubită                                                                                                                         
Si-mi zice nedumerită:                                                                                                        
-Dragul meu, tu ești puternic.                                                                                                       
Te măsori c-un pițifelnic?

Pe dată m-am ridicat                                                                                                      
Și-mpreună am plecat,                                                                                                                          
Părăsind lordul grețos                                                                                                         
Ce rămase-ntins pe jos.

Ca să vezi ce tevatură,                                                                                                                                        
Aproape o aventură                                                                                                                    
Ca să mergi la Canion                                                                                                                 
Cînd e-acolo lordul John!

duminică, 15 iulie 2012

Ploua?... de Lavinia Amalia

Afara e furtuna?...
Sau vantul tau,in mine bate?...
Ce arsita imi parjoleste privirea !...
Mainile-mi uscate tremura sub dorinta
de a te pastra -pecete in inima mea,
insa viscolul ce se inteteste tot mai mult
vrea sa mi te smulga
 risipindu-ma sub ploi abstracte...
Intotdeauna mi-a placut vorba ta,
mi-o plimbam prin cararile sufletului
si mi-o asezam pe cumpana tamplei
plecate,
spre a vedea dorul
fantaniilor albastre...
unde apa se limpezea sub stropii de lumina
picurati de pe obrajii viselor mele...
Atata vreme,adieri desarte
ne-au alungat din unul ,in doi ,
ratacind pe alei efemere...
In galsul unui susur bland ne-am regasit
din intinderea impletirilor de ramuri
spre acelasi Soare.
Mi-ai pictat aripile in promisiuni
ce prea curand au adormit
sub spada timpului
incremenit
M-ai inchis in gandul tau
iar cheia ai aruncat-o in adancul tacerii...
Afara,inca ploua?...
Sau negura curge peste mine?...
Astept valul Luminii
sa-mi intregeasca fiinta
inundata acum de 
lipsa ta...
Lavinia Amalia la 10 iulie 2012