Sau
vantul tau,in mine bate?...
Ce arsita
imi parjoleste privirea !...
Mainile-mi
uscate tremura sub dorinta
de a te
pastra -pecete in inima mea,
insa
viscolul ce se inteteste tot mai mult
vrea sa
mi te smulga
risipindu-ma sub
ploi abstracte...
Intotdeauna
mi-a placut vorba ta,
mi-o
plimbam prin cararile sufletului
si mi-o
asezam pe cumpana tamplei
plecate,
spre a
vedea dorul
fantaniilor
albastre...
unde apa
se limpezea sub stropii de lumina
picurati
de pe obrajii viselor mele...
Atata
vreme,adieri desarte
ne-au
alungat din unul ,in doi ,
ratacind
pe alei efemere...
In galsul
unui susur bland ne-am regasit
din
intinderea impletirilor de ramuri
spre
acelasi Soare.
Mi-ai
pictat aripile in promisiuni
ce prea
curand au adormit
sub spada
timpului
incremenit
M-ai
inchis in gandul tau
iar
cheia ai aruncat-o in adancul tacerii...
Afara,inca
ploua?...
Sau
negura curge peste mine?...
Astept
valul Luminii
sa-mi
intregeasca fiinta
inundata
acum de
lipsa ta...
Lavinia
Amalia la 10 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu