Stelian Maria - Norul

Eu m-am trezit ca-s norul de dis de dimineata
Si ca pluteam sub ceruri impins de-o adiere,
Era asa de bine si eram plin de viata
Si numaram sub mine toti stupii cei cu miere.

Ce drag mi-era taranul cu coasa lui cea veche
Si ce mai cor de broaste se balacea in soare,
Vedeam padurea sfanta, un pic intr-o ureche,
Gustand din roua dulce in sfanta desfatare.

Dar din senin se puse cumplit vantul sa bata,
Sa ma arunce-n graba spre alte zari senine,
Dar m-am trezit din marea si neguroasa pata
Si ma adun din picuri iubito, langa tine.

Stelian Maria
2012.03.26
ora 21.40 (Suedia)

Irina Nedelciu - Noptile iubirii

Irina Nedelciu - Aventura

Şi cum spuneam ulterior,
Sunt amintiri care nu dor.
Ţi-aduc doar o melancolie
Şi-un zâmbet cald pe faţa vie.

Aşa se-ntâmplă iar cu mine,
Văd iar trecutul prin coline
Unde-mi juca ea, amintirea
Cântând la focu-aprins, cu uimirea.

Aveam vreo zece anişori
În vizită la verişori,
Într-un sătuc uitat de lume
Cu dealuri şi coline-n dune.

Puneam la cale-o nebunie
Să căutam mure prin glie,
Aveam un plan elaborat
Trasat în pix, în scris codat.

Eram tare vijelioasă,
Frumoasa şefă, cea fiţoasă
Venită de prin Bucureşti
Cu aere tovărăşeşti.

Dictam în stânga şi în dreapta
De mă durea mâna, săraca.
Copiii toţi stăteau holbaţi
Privind stând drepţi, erau soldaţi.

Băieţii tare-nfierbântaţi
Priveau în ochii mei turbaţi.
Un gest dacă facem la unul
Ceilalţi erau loviţi cu tunul.

Ce îmi plăcea să îi agit !
Că de, eu îmi doream gagic.
Dar nu să fie oarecare
Ci un viteaz nevoie mare.

Dar staţi aşa c-am deviat
De la poveste şi cântat.
Şi cum spuneam, puneam la punct
Tot ce aveam prin al meu gând.

Şi iaca !... ne veni momentul
Să ne pornim la drum cu-ncetul
Cântând voioşi, săltând zbengoşi
Privind la melcii somnoroşi.

Eram cu toţii-n plin elan
Tufişul să-l găsim pe deal,
Când tunetul ne da de ştire
Că e stăpânul din coline.

Dar ce folos, nu ne păsa
Călcam tot pe cărarea grea.
Eram ajunşi cam la jumate
Într-o livada de pruni ,frate !

Ce fericire era pe noi !
Viteji ne cocoţam, vioi
Mâncam la prune-n nebunie,
Când s-a pornit o vijelie.

Cu fulgere şi stropi de ploaie
Trosnite-n tunete greoaie.
Şi nu vă spun cu ce viteză
Am coborât din prun, în freză.

Atunci nu am simţit nimic,
Cucuiul îmi era chiar mic.
Doar frica avea stăpînire,
Pe trupul meu şi pe simţire.

Cu-n fluierat de băieţoi
I-am adunat pe toţi un-doi
Şi într-un cor organizat
În ţipete ne-am aruncat.

Fugeam alunecând la vale
Cu tunetele în spinare
Şi când dadea şi-un fulgerat
Un ţipăt se-auzea turbat.

Eram ca nişte curci plouate
Înnoroite şi speriate,
Gonite de răbojul apei
Sub streaşina unei polatre.

Într-un final am răzbătut.
Călcam în sat, eram năuci.
Priveam speriaţi pe la uluci
Să nu ne vază niscai cuci.

Că de, mândria şifonată
Ne îmbraca, cântând şocată
De cel noroc ce-a dat pe ea
În ziua aceea... Ce belea !

Aceasta ne-a fost aventura,
Cu noroieli şi-nţepătura
În eul nostru supărat
Că l-am trimis la măturat.

.

Irina Nedelciu - Nunta

Din nou îmi vine-o amintire
Ce-mi gâdilă nouă simţire
Mă văd din nou o copiliţă
Ce chiuia pe cea uliţă
Cu ceata mare de copii
Alai al nunţii, mii şi mii.

Mergeam precum regina-n frunte
Cu mirele pictat de dude
Avea pe cap o pălărie
Furată, de la nea Ilie.
Şi ochelari, găsiţi prin vie.
Era o-ntreagă nebunie !

Costumul îi era pipit
Cu pantaloni puşi la dospit,
Cu două petice la spate
De te uitai chiorâş , măi frate!
Şi ca să fie un întreg,
O haină zdrenţuită-n trend.

Dar staţi aşa, că nu e tot !
Picioarele-i erau un glod
În crustă groasă aşezată,
Să nu îi cadă dintr-o dată.
Luceau în soare ca oglinda
De îţi lua ochii, precum sticla.

De mine nu am spus deloc,
Cât de frumoasă eram.Foc !
Eram la fel de colorată,
De dude şi de nuci pictată.
În plete frunze de la poartă
Prinse de fete în agrafă.

Ca rochie furasem ţolul
Că prea-mi ducea demult el dorul,
Îmi era haina ce-o purtam
În curte, când mă tot jucam.
Ca acesoriu, o curea,
Şparlită de la mama mea.

În picioruşe nişte troace
Găsite-n curte, prin pietroace,
Erau cam grele, n-are a face!
Le târâiam, pocneam din toace,
Trosneam tot glodul din uliţă
Ca iapa lui nenea Gheorghiţă.

Sclipea tot verdele în ochi
Ca de iubire şi deochi
Şi când pe mire sărutam
Buzele tare ţuguiam.
Iar el săracul se făcea
Precum e racul, roş’,sadea.

Cam asta era nunta toată
Ce a urmat,spun altădată
Dar nu gândiţi că a fost de bine
Pedeapsa vine şi iar vine.
Acum zâmbesc şi dau a râde
Dar vai de mine, gâde, gâde.

25 martie 2012 la 15:15 

Radu Adrian Gelu - Răsfoind înlănţuite cuvinte

Sărut-n degete aste pagini răsfoite,
tot recitându-mi versurile mute,
degetele-mi frâng-n lanţ de cuvinte,
strecurate-n a amintirilor veşminte...

Răsuflarea tăiată, privirea-ngheţată,
înlănţuie zalele-n o amăgire forţată,
presând pe buze lacrimile scăldate,
în vise meteorice-n versuri aliniate...

Şi uit-n teancul de pagini lacrimile,
scrijelite-n cerneala cea de patimi,
îmi strivesc-n pumn peniţa tocită
în confruntarea gândurilor insolită...

În ţipătul surd de iubire tot sărut,
magia-n cerneală de vis întreţinut,
ce-mi înjunghie speranţele deşarte,
căci fericirea-i vrăjită prea departe...

25 martie 2012 la 10:39 

Radu Adrian Gelu - Păşind cu ochii-n nisip

Ochi-mi trişti desfac de nisip plajă,
scăldată-n valuri a lacrimilor mare,
durerea amintirii cu palmele goale,
o modelez-n castel de iluzii-n vrajă...

Aşteptând ca ea durerea să dispară,
zi de zi cu obrazu-mi înotând-n mare,
ridic castel-ntr-un descânt spre zare,
cu speranţă vie deşi-i amăgire amară...

Algele le schimb-n panglici de mătase,
legând al insomniilor corali-n şirag,
vrăjind cuprinsul albastru cu-n toiag,
în lungul urmelor cele nenorocoase...

Din marea de aşteptări doar diforme,
smuls-am cristale din scoicile ciobite,
printre corali de valuri-n destin lovite,
aşteptând clipa sosirii iubirii zeiforme...

Irina Nedelciu - Primăvara speranţei

Corina Nica - Daca ...

Bate vânt de primăveri
Peste timpuri, peste noi
Astăzi chiar mai mult ca ieri
Este bine să fim doi.

Mă atragi în jocul tău,
Mă tot cauți, tu, iubire
Vorba ta și-al ei ecou
Are gust de amăgire.

N-am să-ți tulbur eu speranța
Nici prea multe nu-ți promit
Dar ne-nseninează viața
Tot ce simți și tot ce simt.

Uneori crezi că e teatru
Cum te chem și cum te uit
Alteori e cum ai vrea tu
Să te-alint, să te sărut.

Dar tristeți mă mai apasă
Și nu pot mereu zâmbi
Poate viața e frumoasă
Dacă noi doi ne-am iubi...

(Corina, 26.03.2012)

Zavoianu Vali - Descantec

M-am strecurat azi noapte ca o ploaie
Plutind pana la tine in odaie
Si ti-am plouat pe buze si in gand
Sa stii ca te astept sa vii curand.

Pe frunte te-am stropit cu busuioc
Sa am si eu farama de noroc
Sa ma desfat cu mangaierea ta
Poate ca maine, sau macar candva.

Si ti-am soptit descantec de iubit
Ce numai sufletul l-a auzit
Te ploua dorul meu cu un sarut
Nici nu te am si parca te-am avut.

M-am strecurat azi noapte-n visul tau
Ploua afara si plouam si eu
Zambeam in picuri calzi pe fruntea ta
Nici nu te am si parca te-as avea.

24.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Poetul si cuvantul

Cuvinte îmbrăcate
În rime pastelate
Cuvinte în durere
Ascunse în vreo vrere
Cuvinte în iubire
Tot năzuind la bine
Cuvinte adăugate
Ce nu le dăm la spate.
Iar El...este Poetul
Le cântă în sonetul
Din astă zi măreaţă
Să-l ridicăm din ceată.
Atunci când este trist
Iubirea-i pe-acatist.
Atunci cand el iubeşte
Cuvântul îl orbeşte.
Iar când îi plânge somnul
Îşi ia condeiul, domnul
Şi pune pe papir
Cuvântul din clondir.
Şi câte aş mai spune !
Cuvântu-şi lasă urme
Din zi în zi mai mult
Pe drumul cel mai scurt.
Aşa e fericire
Citim, ne este bine.
Poetul ne iubeşte.
Poetul ne trosneşte.
Depinde doar de noi
Ce comentăm prin foi.
Şi ca un bun final
Cuvântul cântă-n ziar
În odă săltăreaţă
Sau în prohod în ceată.
Poetul doar ne-nvaţă !

24 martie 2012 la 16:26