Ochi-mi trişti desfac de nisip plajă, scăldată-n valuri a lacrimilor mare,
durerea amintirii cu palmele goale,
o modelez-n castel de iluzii-n vrajă...
Aşteptând ca ea durerea să dispară,
zi de zi cu obrazu-mi înotând-n mare,
ridic castel-ntr-un descânt spre zare,
cu speranţă vie deşi-i amăgire amară...
Algele le schimb-n panglici de mătase,
legând al insomniilor corali-n şirag,
vrăjind cuprinsul albastru cu-n toiag,
în lungul urmelor cele nenorocoase...
Din marea de aşteptări doar diforme,
smuls-am cristale din scoicile ciobite,
printre corali de valuri-n destin lovite,
aşteptând clipa sosirii iubirii zeiforme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu