Visam cu sufletul o primăvară,
Să-nceapă printr-un dans de mărţişoare:
Rosul cu alb se împleteşte şnur-
Ca semn primit , de bun augur
(Privim în urmă cum Dochia-n zadar
Mai scutură cojoace demodate,
Şi toarce, toarce…
Iarna nu se mai întoarce!)
Se spune cum că pescăruşul căuta
Piatra perfectă, pe care o ducea
Iubitei pescăruşe, ca semn şi-ndemn
De viaţă-n doi-şi, amândoi,
Se aşezau, apoi, pe piept la noi!
Şi cifra opt are un rost:
Din lână rosie şi albă
Cu monezi si pietricele
Roşii, albe, rosii, albe
Şi, mai târzior, şi salbe,
Se ivea un mărţişor:
De pus în pom,
Îndemn la copt,
Sub forma cifrei opt!
Si pomii au un rol
Împodobiţi de mărţişor!
Trebuia să înflorească
Când doreau să-şi primenească
Ramul, cum o cere hramul!
Şnurul alb si roşu spune
Despre viaţă , înţelepciune-
Despre vremurile duse
Pe câmpiile întinse
Tracii din fluier cântau
Zeii glia ocroteau.
Alb cu roşu dăruiau...
(Astazi purtăm mărţişoare-
Daruri pentru doamne,domnişoare,
Semne de belşug şi încântare
Dar şi bijuterie
De la cine mi-e drag mie!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu