înmuiaţi în mare ani la rând
cititori desăvârşiţi de iluzii
patima au învelit-o în primele lacrimi de struguri
niciunde nu e dorul mai sărat
soarele şi vântul nasc pistrui
iar mătasea nu e rugată de fluturi
nopţile o coc la foc mic,
nisip cu amintiri uitate de scoică
de-aş fi ultimul rătăcitor
spunând ceasului de seară
că soarele răsare şi apune din mare
m-ai crede că sunt doar un biet muritor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu