ZBOR PE NOR... de Patricia Serbanescu

aş vrea să zbor în ceruri, cutreierând pe-un nor..

şi să-mi aleg popasul, ades, prin al tău păr
să-ţi mângâi pletele ce flutură în zori
azur prelins pe trupu-ţi, unde se-ntrec fiori…

s-aduc pe ceru-albastru, pârjol cu harul firii 
văzându-mă cum sunt croită, să fiu sclava iubirii, 
scântei de rug să-mpraştii din tainica creaţie
să fiu o floare scânteind, o muză-n emulaţie...

ţi-aud doar cântul, unde să pun veşmântul
să nu-l strivească noaptea cu flori de liliac?
când porii ţi-i sărut, până să bată vântul,
fiorii dintre patimi, spre seară am să-i desfac...

văd steaua căutată, cum vine către mine
cu paşii ei tomnatici, parcă... s-a rătăcit,
îmi plâng doar în surdină, tăcerile divine
strivite flori crescute din noi, ce-au ofilit...

în noapte luna urlă şi roşu voal şi-a pus
prelinsă-i roua printre crini, părând cernută,
întind aripi de îngeri ce flutură-n apus....
prin noaptea răstignită, ce-atinge... şi sărută.