AŞTEPT IUBIREA LA POPAS de Patricia Serbanescu

de aş avea adresa ta

aş coborî din steaua mea
să vărs din sufletul amar
doar arşiţa, prinsă-n pojar...
din spiritul meu zăpăcit
de-atatea doruri zdrenţuit
mi-aş coase aripi de condor,
să pot veni la tine-n zbor...

aş lua cu mine-un pui de stea
s-o ţii la piept, că-i carnea mea,
să-i simţi fiorii cristalini
când îţi e dor, să o alini...
vei strânge mierea de pe buze
cu focul ce ne arde-n spuze
nu vei mai vrea să stai stingher,
şi vei zbura... din iarbă-n cer...

s-ajungi să-ţi risipeşti iubirea
găsindu-ţi printre flori, menirea
nici marea nici pământul drag
nu-ngăduie să stingi odihna,
doar cerul sfânt mai poate fi,
cel ce oferă târziu... tihna.
să fim, cum sufletul ne-o cere
rugă slăvim, de mângâiere,
lumină fie-n timpul cea rămas
şi s-aşteptăm iubirea... la popas.