ŞOAPTE… de Patricia Serbanescu

amestec şoaptele-n surdină

şi înc’ascult a mea sortire,
deschid portaluri de lumină
bazându-mă... pe întregire...

simt viaţa ce acum tresare
prin pori, cu sufletul vibrând
prind unda ce din ochi răsare
întruchipată într-un cuvânt.

ridică-ţi ochii spre lumină
şi buzele să primeneşti…
simte doar febra, făr’de vină
lungeşte-ţi viaţa, când iubeşti!

timpul iubirii, l-am ferecat,
în susur, îmi dezleagă şoapte,
nectaru-ţi este înmiresmat
doar descuind poarta, în noapte...

seara, o sechestrăm din zi
iar zorii… o să-i venerăm,
cu luna-n braţe vom muri
când umbrele... le-mperechem.