Balada înaintăriide Boris Ioachim

Atâtea bariere-n drum

Pe calea-n care merg acum!
Şi-ncerc mereu să le ridic
Dar tot mă-mpiedic şi tot pic.

Şi viaţa-mi strigă: „Stai pe loc
Să-naintezi – oricum n-ai loc!”
Dar din genunchi cu ură strig,
Cu glasul tremurând de frig:

-Mai lasă-mă să fac un pas
Pân’ ce voi spune „bun-rămas”
Şi celor care m-au iubit
Şi celor care m-au scârbit

Că, doară, nu mi-ai dat prea mult:
Doar vise, doruri şi tumult
Şi-o piatră grea în suflet port –
Din naştere pân’ voi fi mort…

Căci darnică nu mi-ai prea fost
Şi drumul meu, l-ai croit prost,
În ceţuri dese afundat –
Cu soare nu m-ai răsfăţat…

Aşa că, lasă-mă puţin
Să-naintez către senin
Căci poate liniştea-mi găsesc
În mine – nu în trai lumesc.

…Tăcere…viaţa-mi şi-a înecat
Glasul patetic, îngâmfat…
Încerc, abrupt, să mă ridic
Şi-un pas să fac – oricât de mic

Dar trist mă simt şi ostenit –
Poate prea multe am râvnit
Şi poate că viaţa mea,
Eu, singur, mi-am făcut-o grea…

…Atâtea bariere-n drum
Pe calea-n care merg acum!
Şi nici nu ştiu: să fac popas
Sau să spun, simplu:”bun-rămas?”