Sfat de Costel Suditu

Ne aşezăm la rând, ne etalăm prostia,

Ca nişte imbecili ne bucurăm când prindem
O bucăţică mică din ce putem să vindem;

Ne bucurăm când jalnici, suntem consideraţi
În legănat obscen, breloc la pântec mândru,
Şi râdem fără-a şti de ochiul sorţii sumbru;

Ne umilim zâmbind, ne ploconim plângînd,
Ne este traista goală, umplută cu păcate
Că nu-ndreptăm coloana din pâclă a ne scoate;

Ne tot văităm, ne plângem îngenuncheaţi de milă;
E-n faţă adevărul, realitatea doare,
Rămâi milogul sorţii, te minţi în continuare;

Este plăcută clipa când toţi te mint şi-alintă
Ca pe-o bucată mare şi roz de carne friptă,
Pe care bale curg sfârşind înfulecată;

Nu ploconi de fel şi nu minţi tu cată.