Suspine... de Mihaela Roxana Mirea

A fost frumos la început,

Cum e de fiecare dată,
Dar, stop, de azi încep să uit,
Ce-a fost, nu va mai fi vreodată.

Căci prea am înnodat la fir,
Ce leagă-a noastre elemente,
De azi încep să le deşir,
Nu mai formează sentimente.

Poate un sentiment amar,
A mai rămas din toată asta,
Când mi-ai trântit cuvânt sumar,
Abia atunci mi-ai lovit teasta..

Că până-atunci, suflet rebel,
Nu asculta decât de tine
Şi nu-i păsa de cerebel:
-Ascultă-mă te rog pe mine!

N-am ascultat, acum...suspine.
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 26.06.12)