Mânăstirea de la Răteşti de Costel Suditu

Un şarpe printre arbori sus
Prin tufe lăstărite de migdal
În şerpuit spre zarea de apus
Îşi duce contopirea spre astral;

Sunt urme de corvoade, suferinţi
Căinţe, rugi mai calde către sfinţi
Pe toate călătorul trist pe drum
Le duce cu piciorul oareşicum;

Orişice ram parcă-ţi vorbeşte-n mers
Şi milă să păşeşti pe drumul şters
În tine simţi,
Tocit e şerpuitu-i de dorinţi;

Printre frunziş ghiceşti în depărtare
Cupole albe, zare peste zare;
E-atâta pace în toate dinprejur!...
Nu mai socoţi că traiul este dur;

E-o lume minunată, de vei dori s-o ştii
Cuprinde tot frumosul şi sfântul din poveşti
Şi încropeşte-n sine minune între vii;
Ce lesne-ai face asta aicea la Răteşti!...