Flăcări-n priviri… de Radu Adrian Gelu

Dansând cu ochii îmbrăţişând mentalul,

mii de vise-mi sunt în oceanul ce cântă,
cu spumant de zmarald şi azur recitalul,
sub privirea catifea căpruie, mă descântă...

Puful norilor alabastru îmi mângâie cerul,
neagră catifea peste vise-n valuri turcoaz,
poartă briza speranţei împletind colierul,
din sclipirile privirilor de înger, spre extaz...

Priviri flăcări, sclipiri astrale aprins-a rugul,
când timpul pierzându-şi dimensiunea firii,
pasiunea privirii vrăjite-n privire fiind jugul,
dragostea-i dulce osândă pe altarul iubirii...

Inima mi-e în flăcări şi sufletu-mi e aprins,
focul privirii radiază tot mai adânc în mine,
e o magie sau împlinirea visului crezut stins,
totul e simplu, iubirea-i nou început-n sine…