Nu-i timp de Carmen Zaniciuc

Nu-i timp pentru oboseală.

Viața nu se odihnește 
Nici când moare;
Se pregătește 
Să descompună trupurile,
Să le poată contopi
Într-un unic suflu,
Ca o mirare
Că suntem unici
Chiar și împreună.

N-am timp să uit
Să mai fiu,
Nici când inima mi-a stat
În brațele tale.