‎* * * de Iurie Osoianu

întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul 

când el curgea în infinit , alene 
eu zi de zi în brațe la moș ene 
Îi dăruiam jumatea mea de viață , pur și simplu 

că-așa îmi e sortit de la-nceputuri 
pentru orice pe lume mi se iau tributuri 
și pentru orice zâmbet am la rest un plâns 
și pentru orice zi-o noapte a tot nins 
și pentru orice floare mi se dau zăpezi 
și pentru orice vis-un întuneric în amiezi 
și pentru fostele și actualele iubiri 
sunt ciugulit de inocențe de delir 
și pentru tot ce las în urma mea 
nimic și nici odată n"oi ierta 
chiar dacă timpul meu se va opri 
chiar dacă tu la fel mă vei iubi... 

întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul 
când el curgea în infinit , alene 
dar oare ce va fi dacă moș ene 
Îmi va restitui jumatea mea de viață , pur și simplu?