Din fructul rotunjit şi greu
Şi tot mai linişte se face
În jurul şi-nlăuntrul meu...
Cad frunzele precum arginţii,
E vama lor pentru târziu,
Din toamnă m-au născut părinţii,
Jertfit ca rodul ei să fiu!
Aş vrea acum, când mâna scrie,
Să-mi stai aproape, s-o asculţi,
Din părtăşita-i bucurie
De bună voie să te-nfrupţi.
..............................
În ochii tăi e-atâta pace,
Cât nu încape în cuvânt!
Aud sămânţa cum se coace
Cu dorul ei dinspre pământ...
de Nicoara Nicolae Horia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu