N-AŞ FI CREZUT... de Patricia Serbanescu

M-ajută ploaia fină şi cernută

Să uit iubirea mea, rămasă mută,
Te-am îndrăgit şi nu visam
Că n-am să pot să te mai am...

Credeam că toamna rece vine
Şi-n ultim ceas, vei fi cu mine!
Pendula însă s-a... stricat
Timpul sortit, s-a destrămat...

Din roata vieţii am desprins
Doar clipe, ce pe noi au nins
Şi visele ce-au stat făclii...
N-aş fi crezut că n-ai să vii...

Deşi bătea blandul zefir
Tot încercam să te respir,
Erai al meu, cum am putut
Să fac efort... ca să te uit?

Vise se scurg în infinit
Şi-mi cată chipul hărăzit,
Trezit e sufletul meu slut
E-atat de sigur, c-am pierdut...

În ochii tăi mă vindecam
Mult te-am iubit, doar eu ştiam...
Cum să privesc astrii spre`nalt?
Pierdut-am văzul... celuilalt!

Pe sus aş vrea să mă strecor
Că pe pământ... nu pot să mor...
Să văd amurgul cu faţa ruginie
Să pot zbura fără de trup, dar vie...