Foste iubiri de Boris Ioachim

Cu fiecare vară care trece

Mă-ndepărtez de voi, foste iubiri,
Şi inima-mi se face tot mai rece
Şi tot mai mult trăiesc din amintiri.

În amintirea fostelor iubiri
Citesc scrisori de vreme-ngălbenite
Care vorbesc de triste despărţiri
Sau amintesc iubite părăsite.

În amintirea fostelor iubiri
Mai trec cu pas greoi pe câte-o stradă
Şi-mi joacă lacrimi grele în priviri
Iar gândurilor negre mă las pradă.

Şi-n amintirea fostelor iubiri
Când luna-şi varsă vraja peste ape
Împovărat de-atâtea amintiri
Strivesc, oftând, o lacrimă sub pleoape.

Şi-n amintirea fostelor iubiri
Alerg desculţ pe pajişti pârjolite
Parcă vrăjit de tainice porniri -
Ca-ntr-un descânt cu vorbe neştiute.

Cu fiece iubire ce-am pierdut,
Am mai pierdut şi-un strop de tinereţe
De-aceea solitar şi neştiut
Îmi număr anii tineri cu tristeţe.

În amintirea fostelor iubiri
Mă-nchin la stele-n nopţi de insomnie
Când vântul plânge amar cu desfrunziri
Sau când se zbate-n noapte cu furie.

Ca pe-un buchet de veştezi trandafiri
Vă port în suflet - ca pe-o grea povară
Căci amintirea fostelor iubiri
E un blestem ce n-are cum să moară.

Nicicând n-o să vă uit, foste iubiri -
Chiar dacă vremea voastră e trecută
Vă port în suflet, calde năluciri -
Voi sunteţi tinereţea mea pierdută…