Undeva,existi... de Lavinia Amalia

Asa se termina mereu...povestea

Cu zambetul meu-pod peste tacerile tale
Inca-ti simt degetele pe pianul sufletului...
Am disecat toate ilustrele minti si am topit multe inimi
cu lava cunoasterii mele...cu scanteieri de fulgere, 
te-am cautat pretutindeni...
Te gasesc oriunde as fi,
ma odihnesc in umbra sufletului tau,
tu adormi sub privirile soaptelor mele;
Din izvoarele noastre rasar fagaduinti
ce modeleaza ziua...de maine
Stiu ca cele mai nebune si inalte vise,
sunt scrise cu penita inimii
Mi-ai dat un timp,in care fiecare secunda
va ramane opera de arta.
Clipele scurse din clepsidra eternitatii tale
poarta pecetea unui sigil de mai sus...de noi;
Chiar daca imi lipsesti,nu voi fi niciodata
singura...
Pentru ca ,undeva...
existi tu...