Lună roşie de Costel Suditu

Cu unghiile date peste cap

Smulse într-o parte
Cu sângele svâcnind afară tremurând
În fiorii inimii ce munceşte
Nu mai visează
Încerc să mângâi Luna
Pe scoarţa unui copac
Te-ai aştepta să plâng de durere
Ce-i drept este
Dar dulce
Se lasă în călcâie
Şi horcăi ceva
Ca un râs
Când Luna stă în palmele mele
Plină
De sânge.